Mama pentru-a ei copii are scumpe dismierdari. Are inima cu ochi, are ochi cu sarutari. Plansul lui e plansul ci; orice-l doare, pe ea o doare, Ea traieste pentru el; cand el moare, si ea moare!
Margarinta din Muncel nascu mandru pruncusor, Ce muri pe sanul ei, leganat cu mare dor. Ea il duse la mormant, langa inima-i de gheata, Leganandu-l nenectat, ca si cand ar fi in viata.
Apoi merse la bordei de pustiu amar cuprins, Leaganul era desert, soarele-n cer era stins! Apoi prinse a striga pe campii si zi si noapte: "Vino, draga copilas, vin la mama sa sugi lapte!"
Mama fara de copii nu mai are dismierdari, N-are inima cu ochi, n-are ochi cu sarutari! A doua zi, despre zori, pe-un mormant ea fu gasita, Pieptul gol, trupul racit, tata-i de mormant lipita!
|