| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mogos vornicul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| In oras, la Bucuresti, Tot sa stai si sa privesti Pe cei sapte voinicei, Mandri puisori de zmei, Sapte frati ca sapte brazi, Toti de-ai lui Mogos cumnati. Ei in capul podului, In fruntea norodului, Asteptau pe sora lor Si pe mandru-i sotior, Mogos, vornicul bogat, Ce glumeste ne-ncetat. Ei la umbra se culcau, Beau voios si ospatau, Cu ploscuta inchina De cinci vedre s-o oca, Vadra Tarigradului, Masura-mparatului. Iar fratele cel mai mare (Ca-i mai mare, minte n-are) Pe drum ochii-si alerga Si cu glas dogit striga: "Zariti voi ce zaresc eu? Iata vine ca un zmeu, Vine Mogos vornicul, Calare pe galbenul." Fratii toti mi se sculau, Peste campuri se uitau, Si vedeau, mari, vedeau Cum venea Mogos, venea: "Buna ziua, sapte frati, Sapte frati ca sapte brazi!" "Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe neasteptate. Dar unde ti-e sotioara? Ce ne-ai facut surioara? Ori poate c-ai si uitat Catre noi ca te-ai legat Cand pe Stanca ne-ai luat, S-o aduci la fratiori. Pe iarna de noua ori, Ca-s mai multe sarbatori: Pe vara de patru ori, Ca-s mai multe lucratori?" "Ba, mai frati, eu n-am uitat Catre voi ca m-am legat, Si cu Stanca am plecat S-o aduc la desfatat, Dar in drumul parasit Turci, tatari ne-au intalnit Si pe Stanca mi-au rapit." "Pe Stancuta ne-au rapit Si tu, Mogos, ai fugit? Cu cei furi nu te-ai luptat, Dupa ei nu te-ai luat, Noua ani sa-i tot alungi Si cu moartea sa-i ajungi? Mori dar, caine blestemat! Ca tie nu ti-a fost dat Ca sa fii vrednic cumnat Cu-ai Stancutei sapte frati, Sapte frati ca sapte brazi!" Si cu totii crunt turbau Palosele ridicau. Iar fratele cel mai mare (Ca-i mai mare, minte n-are) Palosul mi-l invartea, In Mogos il azvarlea, Dar nici ca mi-l nimerea. Palosu-n vant vajaia, De-un zid mare se lovea Si-ndarat se intorcea, Langa Mogos de cadea Si-n pamant se ingropa Si pana in manunchi intra. Iar fratele cel mai mic (Ca-i mai mic, e mai voinic) Palosul mi-l invartea, In Mogos il azvarlea, Si prin inima-l junghea! Cand deodata ce vedea, Ce vedea si nu credea? O teleaga zugravita, Pe dinuntru poleita Cu doisprezece telegari, Telegari cu coame mari, Si-n teleaga sora lor Inflorind ca un bujor! "Buna ziua, fratii mei. Sapte puisori de zmei! Dar unde vi-i cumnatul? Ce mi-ati facut barbatul?" "L-am trimis in iad de-a drept Cu sapte palose-n piept, Ca nu-i vrednic sa traiasca Si cu noi sa se rudeasca Cine-n oarda paganeasca Nu stie sa vitejeasca Si nevasta sa-si pazeasca!" "Vai de mine! ce-ati facut? Vai de voi! n-ati priceput Cum ca Mogos a glumit Cand de mine v-a grait?" Bine vorba nu sfarsea, Lacrimi din ochi ii iesea, Langa Mogos ea cadea, Cu bratele-l cuprindea, Il bocea, il dezmierda, Apoi sufletul si-l da In capatul podului, In ochii norodului! |
|||
Pune poezia Mogos vornicul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |