Scumpa Moldova! tara de jale! Ah! in ce stare tu ai ajuns! Lasa-ma-a plange ranile tale, Caci pan-in suflet ma simt patruns!
Tu, ce esti buna, dulce, iubita, Tu, ce esti fiica lui Dumnezeu, Cum te loveste soarta cumplita! Cum te ineaca amarul greu!
Lupii, si corbii, si vulpi straine Fac a lor hrana din corpul tau, Si tu, Moldova, platesti cu bine La toti aceia care-ti fac rau!
O! cat de crunte s-otravitoare Sunt pentru tine a lor muscari, Cand ei cu buze sfasietoare Raspund l-ale tale dulci sarutari!
Dar mult mai aprig trebuie sa fie Chinul ce suferi, amarul chin, Cand vezi chiar fiii-ti cu dusmanie
Rupandu-ti sanul de amor plin!
Mama duioasa, trista,-n cadere, Cu agonie mainile-ti frangi, Si nu-ti ramane nici o putere, Nici glas, la lume ca sa te plangi!
Cand ridici fruntea, jos in tarana O-mpinge, o calca dusman picior! Cand ridici glasul, o crunta mana Ii curma-ndata geamatu-n zbor!
Dar cat va bate inima-n mine, Eu in veghere la lupta-oi sta, Si, cu tarie, eu pentru tine In fata lumii voi protesta!
Pentru coroana-ti de suverana, Pentru-al tau nume si al tau drept Eu infrunta-voi hidra dusmana S-un scut ti-oi face din al meu piept!
Voi zice pe: "Mama-ntristata! Prinde la suflet invietor, Caci tu scapa-vei de munci odata Si-i avea parte de viitor!
Las' sa te prade hotii in taina, Sa urle lupii in urma ta. Lasa-i sa rupa mandra ta haina Haina mai mandra tu vei purta!
In zadar raii vor in orbire Cereasca lege a-mpotrivi. Cerul voieste a ta marire, Si tu, Moldova, mare vei fi!
in zadar cearca ei sa ridice Un zid pe Milcov, despartitor. Cadea-va zidul, si tu, ferice, Vei fi unita cu a ta sor'.
Caci tot se afla in Romanie Inimi aprinse de-un sacru dor, Ce vor romanul ca sa re-nvie Mare, puternic,
ca dorul lor!
E scrisa-n ceruri sfanta Unire E scrisa-n inimi cu foc ceresc! O! Romanie! l-a ta marire Lucreaza bratul dumnezeiesc!"
Voi zice, zice pana la moarte Celor ce-s dusmani neimpacati: "O! voi, unelte de rele soarte Pentru romanii ce va sunt frati!
Voi, care insiva cu-a voastre maine Mormantul tarii l-ati pregatit, S-ati muscat mana ce va da paine, Si-ati ranit sanul ce v-a iubit!
Voi, care tarii platiti cu ura Cand ea va cheama dragii sai fii, Uitand Dreptate, Lege, Natura, Uitand ca insiva aveti copii,
Blestemul tarii tunand sa cada Pe capul vostru nelegiuit! Blestem si ura! Lumea sa vada Cat rau in lume ati faptuit!
Fie-va viata neagra, amara! Copii sa n-aveti de sarutat! Sa n-aveti nume, sa n-aveti tara, Aici sa n-aveti loc de-ngropat!
Si cand pe calea de vecinicie Veti pleca sarbezi, tremuratori, Pe fruntea voastra moartea sa scrie: Dusmani ai tarii! Cruzi vanzatori!"
|