Moldova

Cand ridici fruntea, jos in tarana
O-mpinge, o calca dusman picior!
Cand ridici glasul, o crunta mana
Ii curma-ndata geamatu-n zbor!
Dar cat va bate inima-n mine,
Eu in veghere la lupta-oi sta,
Si, cu tarie, eu pentru tine
In fata lumii voi protesta!
Pentru coroana-ti de suverana,
Pentru-al tau nume si al tau drept
Eu infrunta-voi hidra dusmana
S-un scut ti-oi face din al meu piept!
Voi zice tie: Mama-ntristata!
Prinde la suflet invietor,
Caci tu scapa-vei de munci odata
Si-i avea parte de viitor!
Las sa te prade hotii in taina,
Sa urle lupii in urma ta.
Lasa-i sa rupa mandra ta haina
Haina mai mandra tu vei purta!
In zadar raii vor in orbire
Cereasca lege a-mpotrivi.
Cerul voieste a ta marire,
Si tu, Moldova, mare vei fi!

In zadar cearca ei sa ridice
Un zid pe Milcov, despartitor.
Cadea-va zidul, si tu, ferice,
Vei fi unita cu a ta sor .

Caci tot se afla in Romanie
Inimi aprinse de-un sacru dor,
Ce vor romanul ca sa re-nvie
Mare, puternic, ca dorul lor!
E scrisa-n ceruri sfanta Unire!
E scrisa-n inimi cu foc ceresc!
O! Romanie! l-a ta marire
Lucreaza bratul dumnezeiesc!
Voi zice, zice pana la moarte
Celor ce-s dusmani neimpacati:
O! voi, unelte de rele soarte
Pentru romanii ce va sunt frati!
Voi, care insiva cu-a voastre maine
Mormantul tarii l-ati pregatit,
S-ati muscat mana ce va da paine,
Si-ati ranit sanul ce v-a iubit!
Voi, care tarii platiti cu ura
Cand ea va cheama dragii sai fii,
Uitand Dreptate, Lege, Natura,
Uitand ca insiva aveti copii,

Blestemul tarii tunand sa cada
Pe capul vostru nelegiuit!
Blestem si ura! Lumea sa vada
Cat rau in lume ati faptuit!
Fie-va viata neagra, amara!
Copii sa n-aveti de sarutat!
Sa n-aveti nume, sa n-aveti tara,
Aici sa n-aveti loc de-ngropat!
Si cand pe calea de vecinicie
Veti pleca sarbezi, tremuratori,
Pe fruntea voastra moartea sa scrie:
Dusmani ai tarii! Cruzi vanzatori!