Motul si secoiul

ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Ce cati tu la noi in munte?
Lance-n coaste, barda-n frunte,
Ori un plumb vrajit in piept,
Sa te duci in rai de-a drept?
MAGHIARUL
Motule,
Mai hotule!
Tu esti tare, eu sunt tare;
Bun e Dumnezeu si mare!
De te-as prinde-n mana mea,
Zile tu n-ai mai avea.
ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Eu sunt tare, tu esti tare,
Dar ti-e lauda prea mare!
De-alde tine, fatul meu,
Multi viteji ucis-am eu.
MAGHIARUL
Motule,
Mai hotule!
Sai din munte, da-te-n vale,

Ca sa-mi mai scurtezi din cale.
In cea vale de-ai salta,
Vai s-amar de viata ta!

ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Nici eu sa robesc la tine,
Nici tu sa robesti la mine.
Vrei, nu vrei dintr-un cuvant?
Ca te sting de pe pamant!
MAGHIARUL
Motule,
Mai hotule!
Tu n-ai nume, tu n-ai tara,
Asta-i patria maghiara.
Tu se cade sa-mi robesti,
Caci tu om inca nu esti.
ROMANUL
Puiule,
Secuiule,
Na! te du pe ceea lume
Ca sa afli de-al meu nume.
Spuie-ti mortii din mormant
De sant om sau de nu sant!