Muntele de foc

Toarna, drege tot aice,
Si cand eu destul voi zice,
Pe-al meu cap trasnetul pice!
Beti, voinici, pana la moarte!
In ceas vesel de placere
Sa uitam orice durere,
Orice chin a relei soarte.
Beti, copii, toti dupa mine
Si-nchinati cupele pline
L-a fulgerelor lumine!
Vantul bate, cerul tuna,
Muntii urla, Satan rade,
Iadul vesel se deschide
Si cu noi canta-mpreuna.
Pe cand lumea se-ngrozeste,
Omul brav benchetuieste
S-al lui suflet se-ntareste!
Tremure-se tot in lume
Cat va fierbe sange-n mine!
Faca-si cruce si se-nchine
Cel ce-aude de-al meu nume.

Eu sunt bratul care frange!
Eu sunt ochiul ce nu plange!
Eu sunt gura ce bea sange!
Abia zice, si deodata
Cade hotul de pe munte,
Fulgerat, lovit in frunte
De a cerului sageata!
De-atunci mii de focurele,
Limbi de para albastrele,
Ard pe locurile-acele!