| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Oprisanul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| I Colo-n tara munteneasca, Tara dulce, romaneasca, Ca si cea moldoveneasca, In oras, la Bucuresti Sunt curti nalte si domnesti, Iar in curti o sala mare Unde sede la pranzare Mihnea-voda cel cruntat De boieri inconjurat. "Boieri mari, boieri de rand! (Zice domnul inchinand) Toti mancati, cu totii beti Si cu bine petreceti; Numai unul pofta n-are De baut si de mancare, Cantar Slutul, armas mare! Ori bucatele nu-i plac, Ori de noi nu-i este drag!" Boierimea-ncet radea, Iar Cantarul raspundea: "Alei! doamne Mihnule, Mihnule netihnule! Alei! tu, stapanul meu, Lumina-te-ar Dumnezeu! Bucatele tale-mi plac Si de oaspeti imi e drag, Dar unde s-au pomenit, S-au vazut si auzit Doua sabii intr-o teaca, Doi domni in tara saraca? Maria-ta-n Bucuresti, Oprisanu-n Stoienesti! Ce-am vazut la Oprisanul N-am vazut nici la sultanul, Ca el are-n camp, la soare, Mii si sute de mioare Ies in vara fatatoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Si ciobani tot inarmati, Cu postavuri imbracati, De nu crezi ca sunt ciobani, Ci chiar neaosi capitani. Nu mi-e ciuda de asta Cat mi-e ciuda de alta: Oprisanul inca-si are Herghelii in numar mare, Doua, trei, cinci mii de iepe Tot alese si sirepe, Pintenoage la picioare Cu cergi albe pe spinare Si cu doi manzi fiecare. Nu mi-e ciuda de asta Cat mi-e ciuda de alta: Oprisanul are-n sat Ogari, copoi de vanat, Cu zgarzi late, tintuite, Pe la margini poleite, Si mai are grajduri mari, Cu cincizeci de armasari, Jumatate arapesti Si ceilalti moldovenesti! Nu mi-e ciuda de asta Cat mi-e ciuda de alta: Scutarul lui Oprisan N-are fata de taran, Pe deasupra-i cu suman, Dar pe trup are catan Si carligu-i de scutar Nu-i de-alun, nici de stejar, Ci de aur tot sapat Cu pietre scumpe lucrat, Si-n varful carligului Sub mana scutarului Este-o piatra nestemata, Ce plateste lumea toata!" "De-i asa cum zici, Cantare, Lasa pranzul, sai calare Si-ntr-o fuga sa te duci Pe-Oprisanul sa-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile Sa-si dea socotelile!" Astfel domnul poruncea! Cantar vesel se ducea La cel sat, in Stoienesti, Unde sunt averi domnesti. El acolo cum venea Cu scutarul se-ntalnea Si porunca-i arata Si din gura cuvanta: "Mihnea-voda-n Bucuresti Face praznice domnesti; Toti boierii credinciosi Si de pace bucurosi Langa domn s-au adunat Si pahare-au inchinat, Numai unul n-a venit, Oprisanul cel vestit! De-i vrajmas si om de cearta, Mihnea-voda-acum il iarta Si-l pofteste ca sa vie Ca un frate la domnie!" II Oprisanul credincios Si de suflet omenos Se pornea din Stoienesti S-ajungea la Bucuresti Noaptea pe la cantatori Pan-a nu rasari zori. Mihnea-voda adormit Dormea pe-un pat aurit In camara-ntunecata Tot cu saluri imbracata. Dar deodata se trezea Si la slugi asa graia: "Slugi, aprozi, copii de casa! Voi dormiti si nu va pasa Soarele c-a rasarit Si pe mine m-a trezit, Dar voi oare nu ganditi Cand in somn va leneviti Ca am tara de domnit Judecati de savarsit Si boieri de boierit?" Toti aprozii se trezeau Si lui voda raspundeau: "Ramai, doamne, linistit! Soarele n-a rasarit, Dar in locu-i a sosit Oprisan din Stoienesti Cu averi imparatesti. El in curte a intrat, De zabrea a aninat Un carlig de imparat, Cu pietre scumpe lucrat, Ce luceste ca un soare Intr-o zi de sarbatoare. Mihnea-voda se scula, Fata alba isi spala, Barba neagra-si pieptana, La icoane se-nchina, Apoi el se inarma Si pe Oprisan chema: "Oprisan din Stoienesti! Cu dreptul sa ne graiesti Ce-ai facut de-ai adunat Averi mari de imparat, Incat nu numai averi, Dar ai si scutari boieri?" "Dumnezeu mi-a ajutat Si eu mi le-am adunat Din darul sfintiei-sale, Din mila mariei-tale!" "Nu-l crede, maria-ta! (Cantarul atunci striga). El mie s-a laudat Ca avere-a adunat Numai din puterea lui, Si capul sa i-l taieti!" De vrajmas ce mult era, Armasul se bucura. Ca o fiara se-arunca, Pe-Oprisanu-l apuca Si pe scari il imbrancea Si la moarte mi-l ducea! Cand la poarta, frate, iata Un radvan ca se arata, Tras de sase telegari, Negri, ageri armasari Cu cozi lungi si coame mari. Iar inuntru o batrana Cu-o icoana sfanta-n mana Si cu haine mohorate Si cu pletele albite. Pe-Oprisan cat ea-l vedea, Sus, la domnul se ducea, Nu din mila domnului. Dar n-am ciuda de asta Cat am ciuda de alta: Oprisanul mi-a spus mie Ca asteapta ca sa-i vie Firman de la-mparatie Sa te scoata din domnie!" Mihnea-voda se-ncrunta Si din gura cuvanta: "Pan-a veni firmanul Piara-ntai Oprisanul! Jos la poarta sa-l duceti Si-n genunchi trupu-si frangea Si graind amar plangea: "Alei! doamne, fatul meu! Nu te ierte Dumnezeu Sa omori pe Oprisanul Ca-i peri pana la anul! Stii tu, Mihneo, ori nu stii Ca-n ziua Santei Marii Era, doamne, ca sa-ti vie Firman de la-mparatie Sa te scoata din domnie? S-aveai parte de firman Far' de bietul Oprisan Care-n cale i-a iesit Si-ndarat l-a napoit Daruind chiar pe vizir Cu-armasari de la Misir, Si cu pungi de bani o mie Sa te lase pe domnie!" Oprisanca nu sfarsea, Mihnea-n curtea lui iesea Poruncind la toti sa saie Pe-Oprisan ca sa nu-l taie. Dar Cantar, armasul mare, Isi facuse razbunare; Si capul nevinovat Zacea-n tarna aruncat Langa trupul rasturnat! Vai de omul cu pacat! De pacat e alungat Si nu poate-a fi scapat! Vanzatorul de armas Fiara cruda, om pizmas, Fost-a gol legat la soare, Si de maini si de picioare, Gol legat de cozi de iepe, De patru iepe sirepe, Care, cand se opintira, In patru parti se izbira Si-n patru il despartira! |
|||
Pune poezia Oprisanul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |