Pe-un canal ingust ce curge ca un serpe cristalin Se insira chioscuri albe, cu lac luciu smaltuite. Tot ce-i nobil, avut, mare si puternic la Pekin In racoarea lor placuta duce zile fericite.
Pe sub nalte coperisuri care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne si cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbra infloresc Si-n ghirlande parfumate se revarsa pe balcoane.
Papagali verzi, rosi si galbini, iubitori de dismierdari, Prin zabrele aurite zbor chemati de glasuri dalbe. Si pe buze rumeoare, cuib voios de sarutari. Ei culeg zambiri divine, ei culeg migdale albe.
Apoi veseli, cu-a lor prada, se pun hotii zburatori Cand pe mandre paravane de matasa diafana,
Cand pe crengi, cand pe basinuri de albastra porcelana, Unde viu se joaca-n fata pesti cu solzii lucitori.
S-o momita strambatoare, sarind iute-n urma lor De pe umerii de fildes unui zeu grotesc de China, Cade-n sahul de pe masa si rastoarna pe covor Doi nebuni peste un rege si un turn peste regina
Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se intind; A lor margini cizelate in siraguri de inele Poarta zmei cu ochi fantastici, carii noaptea se aprind. Si catarguri poleite, cu lungi flamuri usurele.
Iar in fund, peste desimea de pagode azurii.
Ca un bloc de porcelana, falnic, sprinten se ridica
Un turn nalt cu septe randuri si cu septe galerii, Unde ard in casoletc flori de planta-aromatica.
Pe un pod pasestc-alenc fiica unui mandarin.
Sub cortelul de crep galbin care-l pleaca despre soare,
Ferind pielita-i de aur si rotundu-i piept de crin,
Si gurita-i cu benghi negru ca un gandaccl pe-o floare.
Umbra ei pe fata apei, de pe pod usor plutind, Cu-o miscare voluptoasa trece lin si se opreste Pe o jonca unde sede un om tanar pescuind El tresare, nalta ochii si cu dragoste zambeste.
Iar colo-n vecinatate, sus, in turn. ca un hurez,
Un batran, pandind cu ochiul, taina dulce o surprinde
El desemna-ncet tabloul pe hartie de orez.
Si se pare ca hartia sub penita-i se aprinde!
|