Sub cer de plumb intunecos, Pe camp plin de zapada Se traganeaza-ncet pe gios O jalnica gramada De oameni tristi si inghetati, Cu lanturi ferecati.
Sarmani! de sese luni acum
Ei merg fara-ncetare
Pe-un larg pustiu ce n-are drum,
Nici adapost, nici zare.
Din cand in cand un ostenit
Mort cade, parasit!
E lung cel sir de osanditi! Pe vanata lor fata Necontenit sunt palmuiti De-un crivat plin de gheata, Si pe-al lor trup de sange ud Des cade biciul crud.
in urma lor si pe-mpregiur Cazaci, baschiri salbatici, Cu suliti lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Si-n zarea sura sta urland, Urland lupul flamand.
Dar unde merge-acest popor Ce nu mai are-n lume Nici o sperare-n viitor, Nici patrie, nici nume? Se duce, sters dintre cei vii, Sa moara prin pustii.
Palid convoi, perdut, uitat,
Colona funerara,
Ea poarta-n frunte un stigmat
Amorul sfant de tara!
O! sfant, sublim, ceresc amor,
Cati pentru tine mor!
Ah! cati martiri pentr-un cuvant,
Un dor de libertate,
Cu zile mers-au la mormant
Prin razbunari turbate!
Cati au format grozavul sir,
Pohodul la Sybir!
Acum colona s-au oprit Sub crivatul de noapte. Din sanu-i rece, amortit, Ies dureroase soapte. Toti se insira-acum in rand, Gemand si tremurand.
Un comandant, aprig calau, l-aduna ca pe-o turma Si-nseamna chiar pe biciul sau Cati au cazut in urma; Apoi in vant cu aspru glas Da ordin de popas.
Convoiu-ntreg, nedeslipit, ingenunchind se lasa Pe campul alb si troienit, Sub negura geroasa, Si sta gramada la un loc, Far-adapost, nici foc.
Cu peptul pe omat lungiti,
Sarmani! adorm indata,
Visand de campii infloriti,
De tara departata,
Si peptul lor plin de amar
Se bate tot mai rar.
Unul prin vis vede plangand
0 mama-mbatranita.
Altul se-ngana dismierdand
Sotia lui iubita,
L Si toti pe sub genele lor
[ Au lacrime de dor.
Ei dorm adanc! s-al noptei vant
Cu suier viscoleste;
l Ei dorm adanc; si pe pamant
Mereu troianul creste,
Si stelele, privind la ei,
Plang lacrimi de scantei.
Treptat, omatul spulberat
Se-ntinde ca o mare,
Si creste, si sub el, treptat,
Convoiu-ntreg dispare,
Si-n zori tot campu-i invalit
C-un giulgi nemarginit.
Au fost! acum ei unde sunt?
Un card de vulturi zboara
Pe sus c-un rapide avant
Si iute se coboara,
Iar dintre brazi vine urland,
Urland lupul flamand!
|