Romanca

Cand primavara cu larcimioare
In locul iernii vine zambind,
Inima, dulce privighetoare
Scaldata-n soare,
Canta iubind.
Dar cand se lupta tara-n durere,
Tot omul tanar si simtitor
Trebuie sa-i deie cu-a sa putere
O mangaiere
S-un ajutor.
Cand tara geme sub apasare,
Mai bine-mi place s-aud sunand
Un racnet aspru de razbunare
Decat oftare
De amor bland.
Versul iubirii duios strabate,
Focul poetic e rapitor,
Dar nu-s cuvinte mai infocate
Ca libertate
Si viitor.
June poete! ascunde-ti dorul,
Caci nu e timpul de dulci placeri.
Decat pe lira sa canti amorul,
Apara-onorul
Sarmanei tari!

Canta-un vers falnic de re-nviere
Care s-aprinda sufletul meu.
Ridica neamul de la cadere,
S-orice-mi vei cere
Va fi al tau!