Samanatorii harnici, cu sacul subsuoara, Pasescu-n lungul brazdei pe fragedul pamant; Pe culme, pe valcele se suie si coboara Zvarlind in a lor cale seminta dupa vant.
"O mie!" zice unul menind cu veselie. "Noroc si roada buna!" adaoge un alt. "Ca vrabia de toamna rotund spicul sa fie! Ca trestia cea nalta sa fie paiul nalt!
Din ziori si pana-n noapte tot graul sa rasara; In el sa se ascunda porumbii osteniti, Si cand flacai si fete vor secera la vara, In valuri mari de aur sa-noate rataciti!"
Samanatorii veseli spre fund inainteaza, De-a curmezisul brazdei boroanele pornesc, Si grapele spinoase de-aproape le urmeaza, Ingroapa-ncct seminta si campul netezesc.
|