S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii. S-au dus zilele Babei si noptile vegherii. Campia scoale aburi; pe umedul pamant Se-ntind carari uscate dc-al primaverii vant.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde; Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde. Paraiele umflate curg iute sopotind, Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.
O, Doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se perde! in campul vested iata un fir de iarba verde Pe care-ncet se urca un galbin gandacel, Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.
Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare. Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare, Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit. Aprind un soare dulce in sufletul uimit!
|