| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Soarele si luna
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| Umbla, frate, mandrul soare, Umbla, frate, sa se-nsoare Noua ai2 Pe noua cai Care noaptea pasc in rai. Umbla cerul si pamantul Ca sageata si ca vantul, Dar toti caii-si obosea Si potriva nu-si gasea Ca sora sa Ileana, Ileana Cosanzeana, Ce-i frumoasa ca o floare Intr-o iarna fara soare. "Surioara Ileano, Ileano Cosanzeano! Haideti sa ne logodim, C-amandoi ne potrivim Si la plete si la fete Si la dable frumusete. Eu am plete stralucite, Tu ai plete aurite, Eu am fata arzatoare, Tu, fata mangaietoare." "Alei, frate luminate, Trupusor far' de pacate, Nu se afla-adevarat Frati sa se fi cununat. Cata-ti tu de cerul tau Si eu de pamantul meu, C-asa vrut-a Dumnezeu." Soarele se-ntuneca, Sus, la Domnul se urca, Domnului se inchina Si din gura cuvanta: "Doamne sfinte, Si parinte! Mie timpul mi-a sosit, Timpul de casatorit, Si potriva n-am gasit Ca sora-mea Ileana, Ileana Cosanzeana". Domnul sfant il asculta Si de mana mi-l lua Si prin iaduri mi-l purta, Doar ca l-ar inspaimanta, Si prin rai inca-l purta, Doara ca l-ar incanta, Apoi Domnul-Dumnezeu Cuvanta cu graiul sau, Iar cand Domnul cuvanta, Lumile se destepta Si cu drag il asculta. Cerurile stralucea, Norii din senin pierea: "Soare, soare luminate, Trupusor far' de pacate, Raiul tu l-ai petrecut Si prin iad inca-ai trecut, Ce mai zice gandul tau?" "Zice ca sufletul meu, Aleg iadul chiar de viu Numai singur sa nu fiu, Ci sa fiu cu Ileana, Ileana Cosanzeana!" Soarele se cobora, La sora lui se oprea, Mandra nunta pregatea, Pe Ileana si-o gatea Cu peteala de mireasa, Cununa de-mparateasa, Si rochita netesuta, Din pietre scumpe batuta. Apoi mandri, el si ea La biserica mergea. Dar cand nunta se facea, Vai de el, amar de ea! Candelele se stingea, Clopotele se dogea, Sfintii fata-si ascundea, Preoti in genunchi cadea. Iar mireasa, vai de ea! Frig de moarte-o cuprindea Caci o mana se-ntindea Si pe sus o ridica Si-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea, Iar ea-n valuri cum trecea Mreana de-aur se facea. Soarele se-nalta sus, Se lasa tot spre apus Si-n mare se cufunda La sora-sa Ileana, Ileana Cosanzeana. Iara Dumnezeu cel sfant, Sfant in cer si pe pamant, Mana-n valuri ca baga Mreana-n mana-o apuca Si-n ceruri o arunca Si-n luna plina-o schimba, Apoi Domnul-Dumnezeu Cuvanta cu graiul sau; Iar cand Domnul cuvanta, Lumile se spaimanta, Marile se tupila, Muntii se cutremura, Cerul se intuneca: "Tu, Ileana Cosanzeana, Sufletel fara prihana, Si tu, soare luminate, Trupusor far' de pacate! Cu ochii sa va zariti, Dar sa fiti tot despartiti. Zi si noapte plini de dor, Arsi de foc nestingator, Vesnic sa va alungati, Cerul sa cutreierati, Lumile sa luminati!" |
|||
Pune poezia Soarele si luna pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |