Sus in deal la manastire, Plange sora-ntr-o gradina, Plange noaptea si suspina Dup-a lumii fericire:
"De cand eu eram copila Sunt de toti ai mei uitata Si de rude fara mila In pustiuri lepadata!
Fara vina, din nascare Ma vazui eu pedepsita,
Si de-a lumii dezmierdare Ma simtii in veci lipsita!
in amar traind de mica, Ochii-mi plang, sufletu-mi geme, Si, ca pomul ce jos pica, Viata-mi cade fara vreme!
Ah! sfarseasca-se indata Asta viata de durere! Vie moartea asteptata Ca o dulce mangaiere!"
"Ce spui, draga surioara? (Zise hotul din padure) Cu-ai tai ochi ca doua mure, Tu, frumoasa lacrimioara,
Tu sa mori, dulce minune! Si de Domnul nu-ti e frica? Draga sora tinerica, Fa trei cruci s-o rugaciune.
De vrei ochii sa-ti luceasca intr-un rai de veselie, Si ca floarea din campie In piept inima sa-ti creasca,
Hai cu mine-n codrul verde S-auzi Doina cea de jale, Cand plaiesii trec in vale Pe cararea ce se pierde.
Sa vezi soimul de pe stanca Cum se-nalta, se izbeste Peste corbul ce zareste In prapastia adanca.
Iar ciocoiul cum se pleaca De ma vede la potica! Cum, smerit, in genunchi pica Si de fala se dezbraca!
Am doi zmei de buna cale, Doi! nici vantul nu-i intrece! Am tovarasi doisprezece, Si la brau patru pistoale.
Am la piept o cruciulita Cu lemn sfant, cu moaste sfinte Si-n piept inima fierbinte, Ca fierbintea ta gurita.
Am o piatra nestemata Care noaptea viu luceste, Precum ochiu-ti ce pandeste Fericirea departata.
Lasa tot, neagra chilie, Comanac, matanii, rasa, Si de vrei a fi voioasa Ca o zi de voinicie,
Vin' in lumea fericita Cu voinicul ce te cheama, Caci cu dansul nu e teama De-a mai fi calugarita!"
De-a mers sora, nu e stire; Iar de-atunce prin gradina Nici nu plange, nici suspina Nime-n deal la manastire.
|