Merge Tita la fantana, Tita, mandra Tita! Cu cofita intr-o mana, Tita, mandra Tita!
Si tot merge ea cantand, Floricele culegand,
Floricele lepadand;
Cand voinicii le-or culege,
De ei dorul sa se lege. Cand vor da sa le miroase, Sa le intre doru-n oase! Tito, Tito, copilita
Cu san alb de porumbita,
Nu da foc inimilor, Da pace voinicilor,
Ca tu-i da peste-un pacat
Cu marghiolul cel din sat!
Tita rade si nu crede,
Dar marghiolul se repede
S-o urmeaza cat colea Tito, Tito, nu mai plange, El in brate mai te strange
Cu tot dorul satului, Cu focul barbatului!
|