Amarata turturica,
O! sarmana, vai de ea!
Cat ramane singurica
O! sarmana, vai de ea! Zboara trista prin pustie
O! sarmana, vai de ea! Mai mult moarta decat vie. Cat traieste tot jeleste,
Cu alta nu se-nsoteste. Trece prin padurea verde, Dar ea pare ca n-o vede.
Zboara, zboara pana cade
Si pe lemn verde nu sade,
Iar cand sta cateodata,
Sta pe ramura uscata
Ori se pune pe o stanca
Si nici bea, nici nu mananca.
Unde vede apa rece,
Ea o tulbura si trece,
Unde vede-un vanator,
Catre el se duce-n zbor.
|