| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vidra
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Alecsandri
|
|||
|
|
|||
| I Frunza verde pelinita, Pe cel deal, pe cea colnita, Primbla-mi-se-o catanita Cu doi bani in pungulita, Si cu doi in buzunari, Cu doisprece lautari, Si cu doi, trei calusei Incarcati de galbenei. Iar cu dansa se afla, Tot pe luna se primbla, Stoian Soimul, popa vechi, Cu potcapul pe urechi, Ce s-a lasat de popie Si de sfanta liturghie De s-a dat in haiducie. El de mijloc o tinea, Langa pieptu-i o strangea, Si mereu o dezmierda, Si mereu o saruta, Si lautarii canta, Campii de se rasuna. Cand fu catre dimineata, Popa se spala pe fata, Barba neagra pieptana, La baltagu-i se-nchina Si pe Vidra mi-o trezea Si din gura-asa-i graia: "Stii tu, Vidro, ce-am gandit, Stii tu ce m-am socotit? Sufleca manece largi Si-mpleteste la colaci. Fa colaci mari de doi saci Pentru cumnatei burlaci, S-un covrig de un mertic Pentru cumnatel mai mic. Apoi haideti amandoi Cu cotiga cu doi boi Peste codri, peste munti, La cei socri cam carunti." II Amandoi la drum plecau, Sus, la munte, se urcau Si mereu boii-ndemnau: "Hai Plavan, hai Bourean, Juncanasi de-ai lui Stoian". Opinteau boii mereu, Opinteau si suflau greu, Si cotiga scartaia Si calea se-ngreuia. Iar pe cand soarele-i sus, Pe cand soimul sta ascuns, Pe cand umbra e scazuta Si se face nevazuta, Stoian popa se oprea Si de pranz el poposea In mijlocul codrului Unde-i larg voinicului, In poiana inflorita Cu frunzari acoperita, Unde iarba se-mpleteste Si-n varf se gaitaneste. Vidra masa ca-ntindea, Si la masa ca sedea Cu Stoian alaturea. Ei pranzeau si veseleau, De nimeni grija n-aveau, Dar pacatul mi-i pastea, Pe Stoian il zadara Si Stoian asa graia: "Oliolio! mandruta mea! De cand eu mi te-am luat Nici un cantec n-ai cantat. Canta-ti, mandro, cantecul, Ca mi-e drag ca sufletul." "Alei! frate, dragul meu! Nu mai pofti sa cant eu, Sa-ti cant cantec haiducesc Cu viers dulce femeiesc. Eu daca ti l-oi canta, Apele s-or tulbura, Brazii mi s-or scutura, Muntii mi s-or clatina, Vaile or rasuna Si pe noi ne-a-ntampina Paunasul codrilor, Voinicul voinicilor, Iubitul nevestelor, Dragalasul fetelor." "Las' sa vie ca nu-mi pasa, Eu ca l-oi pofti la masa, Si de-a mai vrea alta hrana, I-oi da trei baltagi pomana." III Puse Vidra a canta, Codrii a se destepta, Apele-a se tulbura, Brazii a se scutura, Muntii a se clatina, Vaile-a se rasuna. Si deodata s-arata Paunasul codrilor, Voinicul voinicilor: "Hei! Stoiene, barbarie, Ce te-ai lasat de popie Si de sfanta liturghie De te-ai dat in haiducie! Ce ne calci poienele Si ne pasti fanatele?" "Ce poiene, mai Paune? Ce fanate, mai nebune? Doar pamantul nu-i al tau, Nici al tau nu-i, nici al meu, Ci-i tot al lui Dumnezeu." "Hei Stoiene, barbarie, Vorba multa, saracie! Da-mi juncanii tai drept vama Si iti cata-apoi de seama." "Ba, juncanii nu-ti dau eu, Ca mi i-a dat Dumnezeu Sa ma scoata de la greu." "Da-mi pe Vidra ta de vama Si iti cata-apoi de seama." "Ba, pe Vidra nu ti-oi da Pan' ce capul sus mi-a sta Ca mi-a dat-o soacra mea Ca sa tin casa cu ea." "Da-mi baltagul tau de vama Si iti cata-apoi de seama." "Eu sa-ti dau baltagul, eu? Vin de-l ia tu, fatul meu, De ti-e sufletu-ndraznet, Cat ti-e graiul de sumet!" IV Ei de braie s-apucara Si la lupta se luara Zi de vara pan-in seara. Cand in loc mi se-nvarteau, Cand la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu slabea, Braul lui se descingea. "Vidro, puiculita mea! Vin' de-mi strange braul meu, Apara-te-ar Dumnezeu, Ca-mi slabesc puterile, Mi se duc averile!" Iara Vidra mi-i privea, Ochisorii-i stralucea, Inimioara-i se batea Si gurita-i raspundea: "Ba, nu, nu, badita frate, Ca va-i lupta pe dreptate, Si oricare-a birui, Eu cu dansul m-oi iubi." Stoian popa s-aprindea Si facea el ce facea Pe Paun ca-l aducea, Si-n pamant ca mi-l izbea, Cat pamantul despica, Pan-in brau ca mi-l baga. Baltagu-apoi ridica, Capul lui Paun zbura; Trupul pe branci se pleca, Lui Stoian se inchina. Iar Stoian se intorcea, La Vidra-ncet se ducea, Se ducea posomorat, De ganduri negre muncit Ca un sarpe otravit. Vidra nici ca se clintea, Ochii-n ochii lui tintea, Ochii catau barbateste Si patrundeau femeieste. Stoian popa mi-i zicea: "Vidro, fa, nevasta rea! Cand de moarte ma luptam Si pe tine te rugam Sa vii iute langa mine Ca sa-mi strangi braul mai bine, De barbat nu ti-a fost mila, De pacat nu ti-a fost sila Si cu glas dulce, fratesc, Zis-ai cuvant dusmanesc: Ca oricare-a birui Tu cu dansul te-i iubi, Asa este, Vidro fa?" "Asa-i, Stoiene, asa! Am zis-o si-nca-o mai zic Ca mi-e drag cine-i voinic, De se lupta far-a cere Ajutor de la muiere." "Stii tu, Vidro, ce-am gandit? Stii tu ce m-am socotit? Asta-vara am cosit Vro cinci clai de le-am cladit, Patru mi le-am varfuit, Iar unei varfu-a lipsit Si mi-am pus in gandul meu Sa-i fac varf cu capul tau." "Iata capul de mi-l taie, Ca sa-l pui tu varf la claie Si te-nvata de la mine Ca sa mori cum se cuvine!" Crunt Stoian se repezea Si capul ii retezea. Si tatele-i le taia Si pe camp le-mprastia; Apoi singur purcedea, La socrii lui se ducea. "Hei, Stoiene, popa vechi Cu potcapul pe urechi, Unde-i Vidra cea frumoasa, Fata noastra cea voioasa?" "Eu pe Vidra mi-am lasat Intr-un codru departat Hotarand mosiile S-asezand momaile Cu capul si tatele." Bine vorba nu sfarsea, Pe loc cerul s-aprindea Si trei fulgeri repezea Pe Stoian popa-l lovea, In cenusa-l prefacea! |
|||
Pune poezia Vidra pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |