E totusi ceva ce nu pricepem, ca-ntr-un vis,
Ce mecanismul de obtinere a sarurilor de diazoniu,
Nestiut pana la Griess,
Exista o nefericire fecunda in disperarea
cu care repetam greseli Sau mici gafe demne de uitare, un fel de replica
amara, finala, in gura cianozata de-o stenoza mitrala, insa a venit primavara, cu infloririle de rigoare,
la fereastra. Unde o creanga spumoasa d zarzar
se-nghesuie-n sticla, Plachet de leucocite dat pe dinafara, furuncul
devastat pe epiderrn, intr-o zi in care-ai prins din zbor ideea de-a calatori. Hematie anonima si bizara haladuind
printr-o firava coronara,
Sau mai departe, prin tija pituitara.
Sufletul meu pierde teren, in fata ta, pe zi ce trece,
Sufletul meu rugineste, se pierde-n aer deflogisticat,
Nevazut si sofisticat.
Tu ai un trup ireversibil, ceva din oxidarile complete
in care praf si pulbere se-alege,
Tu ai ceva de litera de lege,
Se vede-n mersul tau un semn el ezitarii, cum te pierzi,
in multimea din New York, in fata celui care
mai eram atunci, Cand mi-as fi rasucit gatul pe loc, Privind cum stricau pantoful pe partea dreapta
calcand stramb, Cu maleola fibulei proeminenta, fibula, agrafa,
folosita si de daci, in fine, acum sunt suparat in draci, Sunt suparat fara pic de scapare, Ratacit ca un singuratic aminoacid
prin incalcelile glomerulare Dar eu stiu ca te simti stingherita Si cand te vad ma gandesc la tarisoara mea paupera, Eu stiu ca esti duioasa si lina
ca o hiperbola echilatera, Ca-n sangele tau azuriu se descarca milioane
de cuante de andrenalina, Cum in toate astea din jur staruie-o durere Pe care-o simt in mine si nu in inima lor, muscand
ca un caine interior, infometat si ascuns de demult in orificiul pilor, Sau in vreun chilifer central cu hasclor. Sufleteste sunt un mort. Sufleteste sunt insingurat precum
sistemul sanguin port. Un rau de hematii, de rosu cu sange-nsangerat, Un rau de ipocrite lacrimi peste moartea mea
ce-atat de mult ma-nfricosa Pe cand nu aveam in oase cartilajele inchise, Cand ea spunea glumind ca e frigida
ca un sistem adiabatic. intr-o lume dezlantuita salbatic, Spunea ca inima ar putea sa se opreasca usor, Dereglandu-si sistemul excitoconductor. Dar stiu ca vei pleca, iubita bolnava, pe unde
prin China, Pe zidurile lungi, sa lesini si sa cazi, Cu palariile tale neobisnuite la Pekin, Imitand moveina lui Perkin, Asteptand o clipa mai grea, cand tot asa Sufletul greu mi se facea, Cand te-asteptam pe-un hol, murdar de spital, Sa apari stravezie, zambind cu prudenta, privind Cand iti arunci privirea, e numai un trecut
un uter expansiv, Quarqurii marunti, universalii purici, Prin stele comprimati, gestand bolizi, planete, Iar tu, cu frica rasucind cheia in usa, te intuneci, Si nici distinct, nici fad, te luminezi Cand vezi pe liricul pervaz, abia-ncoltite,
viorele in rasad. Erai acolo vie si plansa, cand te-am zarit, Si ma simteam asa nu stiu cum, ca un dielectric
intre armaturi, Presat de timp si incurcand mereu documentele
pentru viza, Eram intr-o fatala criza, existentiala, Cu-n geamantan cazut din umar si ochelarii sparti, Neghiob supus vremelnicelor mode, Legati pentru vecie intre noi eram, ca radius si ulna. Ca o sulfamida cu hemoglobina in methcmoglobina, Un suvoi de eritropoetina Pentru celula medulara primitiva si captiva, in pragul libertatii tropaind, ca un popor suferind, Oprimat si de cer uitat. Asa treceam prin timp, zambind, tinandu-ne de mana,
aerieni ca in Chagal, Spre-al mortii bal triumfal.
insa acum, sub arborii de clorofila efemera,
mai mult plangand, Strabatem un secol ce potrivnic ne-a fost totdeauna, Un vartej ce nu se va sfarsi, cand obositi ne vom regasi Deja pierduti, deja porniti in directii diferite, Cu mastile pe chipuri, cu-n plans uscat de vant
si nemarturisit, Sortiti devastatorului mormant in care savarsi-vor ce era de savarsit Viermii livresti si sacrele bacterii acre.
|