De unde-aduci, zefire,
Suspinuri mingiioase?
D-a lui Apolon lire
Par sunete-argintoase!
Nu sint pareri desarte
Nestine-l mosteneste,
Fehul a noastra parte
Precind o paraseste.
Tu, Eliade-mi spune,
Ce fiiu esti? cum te-arata
Cu numele ce-ti spune
Elios al tau tata?
Plecind el sa se culce,
Spune-mi, mai ai vrun frate,
Carui pe aripa-ti dulce
S-atinga-i da dreptate?
Stapin d-a vestii gura!
Tu faci de aflu multe
Ce simt preste masura,
Cirlova fa s-asculte.
Fa-i deslusire vie:
Cum, orice neam incepe,
Intii prin poezie
Fiinta de-si percepe;
Si cit spre savirsire
S-apropie poetii,
Cum vin cu gramadire
Mijloacele povetii;
Pier proaste viclesuguri,
S-inalta-nvatatura,
Stiinte, mestesuguri,
Nascind literatura.
Da-i asta inverzita
De laure cununa,
De mine impletita
Cu obstea d-impreuna!
Si zi-i spre nemurire
Cu cit pasaste trepte,
De lauri inflorire
Ca are sa astepte.
|