| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe cer de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Inserarea
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Cirlova
|
|||
|
|
|||
| Pe cind abia se vede a soarelui lumina In virful unui munte, pe fruntea unui nor, Si zefirul mai rece incepe de suspina Pin frunze, pe cimpie cevasi mai tarisor; P-acea placuta vreme in asta trista vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai nalta de ma asaz cu jale, Singuratatii inca petrecere de tiu. Intorc a mea vedere in urma, inainte, In dreapta sau in stinga, cind sus, cind iarasi jos, S-oriunde priviri multe a desfata fierbinte Si inima si suflet gasesc mai cu prisos. Cind o cimpie plina de iarba mi s-arata, Pe care osteneste vederea alergind, S-a caria vazuta de flori impestritata Se-ntuneca cu noaptea pe caru-i-naintind, Cind o dumbrava deasa, cu frunte prea mareata Incoruneaza cimpul, s-arate mai frumos Si nencetat din sinu-i ravarsa cu dulceata Pa-ntinderea cinipiii un vint mai racoros. Pe de o parte iarasi o girla sarpuieste, Intocmai ca o pinza se vede alba-n jos Si ni se pare inca in vint ca filfiieste, Miscindu-se de pietre talazu albicios. Cu ce placere inca s-aude de departe Un glas de pastorite, un fluer de pastor, Ce dupa cimp cu turma se-ntoarce la o parte Si lasa, cind se culca, pe ciine pazitor. Dar icea, mai aproape, s-aude o murmura, De riu sa fie oare, ce curge nevazut? Pe linga el cind trece pastorul, nu se-ndura D-un pas sa-si departeze auzul un minut. Cit colo filomila, de multa-ntristaciune Ascunsa, in stuf, cinta cu glas patrunzator, Ce prin Eho se duce si altora le spune Ca pieptul d-unde iese hraneste mare dor. De laturi si zefirul asculta cu placere Si pintre frunzi se plimba ca umbra de usor: El numai citodata rugindu-se ii cere Ca cintecul sa tie ceva mai multisor. P-acea singuratate ce ochiul sus priveste, Cind razile de soare natura stapinesc, Indata ce si umbra de noapte se iveste, Gramazile de stele incep de stralucesc. Incet-incet si luna, vremelnica stapina, Se urca pe orizon cimpiile albind, Si plina de placere, c-o frunte mai blajina Isi cauta de cale adesea multumind. Acum si somnul vine usor, de odihneste In braturile sale p-oricare muritor; Fiinta milostiva de sus ii porunceste Pamintului sa fie in veci mingiitor. De multa nemiscare, ce face piste toate, Vederea imprejuru-i se-ntoarce cu fiori, Pamintul in somn dulce un geamat parca scoate Si cerul ni s-arata acum mai cu racori. Dar astui suflet jalnic, lipsit de mingiiere, Odihna, multumire nu-i poci gasi de loc; Oriunde veselia din inima imi piere, Si de aceea umbla fugar din loc in loc. Ce cauta nu stie, dar simte ca lipseste Fiinta care poate sa-l faca fericit, Si neputind gasi-o, in vreme ce-o doreste, In negura mihnirii mai mult s-a ratacit; Intocmai ca o luntre ce, sloboda pe mare, Nu poate de furtune a mai gasi pamint; Ce n-are nici nadejde, ca poate d-intimplare, Cu vremea s-o arunce la margine vrun vint. |
|||
Pune poezia Inserarea pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |