Dragii mei copii razboinici, ascultare mumii dati,
Iata vreme, mic si mare armele s-imbratisati,
Strigind toti c-o glasuire,
Spre a mumii fericire
S-alergam de obste frati.
Cerul voua va deschide un drum foarte laudat,
Ca sa mergeti cu pas mare catre slava nencetat
Vie-va, copii, aminte
Ca Europa insusi simte
in ce cale ati intrat.
Glasul patriii sa sune in auzul tutulor,
Strigind voua: "Lenevirea rusinata subt picior"
Toti acuma c-o miscare,
Spre a voastra inaltare
Sa dati mina de-ajutor.
Arca arma ruginita si ascunsa in mormint
Huiturile sa-nfierbinte; insa iarasi pe pamint.
Tinerimea s-o-ncunune
Cu izbinde foarte bune;
Pe ea faca juramint.
Inaintea fiescarui indestul v-ati umilit,
Indestul si lenevirea in somn greu v-a stapinit.
Acea soarta fara mila,
Sau de voie, sau de sila,
In sfirsit v-a slobozit.
Priviti slava de aproape; voi in urma-i ati calcat
Si pe fruntea fiescarui raza ei a luminat.
Deci la arme dati navala
Si la rind iesiti cu fala,
Corbul iata s-a-naltat.
El subt aripa-i va cheama si vesteste ca sa stiti,
Ca d-acuma inainte natie sa va numiti.
Deci cu dinsul inainte
Alergati cit mai fierbinte,
Lauda sa dobinditi.
Pe aceasta sfinta cale infruntati orice nevoi,
Biruinta pretutindeni sa se tie dupe voi,
Si strigati c-o glasuire:
"Slava, dragoste, unire
In veci fie linga noi!"
Inainte-va vrajmasii sa aplece fruntea lor,
Sa-si cunoasca neputinta, ca sa scape de omor;
Dar atunci a voastra mina
Pe ei fie mai blajina,
Dindu-le si ajutor.
Vitejia si rabdarea aici inca mostenesc,
Inca curge pintre vine acel singe stramosesc,
Ce la vreme se arata
De nu piere niciodata,
Ca un dar dumnezeiesc.
Pe cimpia rumaneasca o tacere pina cind,
Pina cind de arme pline sa nu sune cind si cind,
Si p-a caria lungime
Sa nu iasa cu iutime
Cetile mereu la rind?
Aici scoala biruintii intr-o vreme a statut,
Ale caria ruinuri sa vad inca vechi de mult.
Dar acum fara zabava
Acea stramoseasca slava
E sa vie in minut.
Glasul vostru strigind "slava" pe stramosi a desteptat,
Ale carora tarina in morminturi s-a miscat.
S-umbrile in veci tacute
Stau cit colo nevazute,
Privind corbul inaltat.
Ce privire dulce mie! Steagul filfiie in vint,
Armele lucesc veriunde, slava iese din mormint,
Tinerimea indrazneata,
Mindra, falnica, mareata,
Usor calca pre pamint.
Lacrama de bucurie, curge, curge ne-ncetat!
Veacuri sunt de cind ascunsa p-al meu sin tu n-ai picat!
Arma iata ca luceste,
Slava iata ca zimbeste,
Corbul iata s-a-naltat!
|