Frate de coliba, feciori padureti, Ne-am hranit cu mure si-un blid de bureti, Hai sa-nchidem brisca, rugine-n ponoara, N-ati vazut, padurea, cum trage sa moara? Langa Detunata am vazut o stea, Ca o alduita zmeura mustea. Sufletul de-acuma ni-l dam la iernat, Pentru noi viata aici s-a-ncuiat. Vom vedea apoi care din noi stie Sa-si mai cate rostul in vre-o pascalie. Vanturile, norii, au spurcat seninul, Ne-a ramas doar bata, visul si aminul. Azi, pe la ojina, l-am vazut chiar eu, Mi-a facut cu, dalba, mana Dumnezeu. Uite-I sus pe munte si-a-nceput sa ninga Dintr-un blid cu noi poate-ar vrea sa-ncinga E batran sireacu si de grija noastra, A albit colie geana lui albastra. Pravila ne spune sa iernam in sat, Padina, padurea, nu ne mai da pat. Mioarele noastre in fiece seara isi aimega visul cu fata spre tara Mi se rupe inima ca te las padure, Te-as lua cu mine sa nu mi te fure, Dar voi ruga vantul, aspru, sa te crute Si-oi da de pomana din cas la maicute.
|