Un muschi intr-o camasa de cortel Pestrita, lucitoare, ca de moar, E taratorul sarpe. Limba doar E mladioasa, agera ca el.
Dar sarpele-i de gheata, ca un brat intepenit de moarte. S-ar parea Ca nici la sanul tau nu ar putea Sa-si incalzeasca recele lui lat.
Femeie cu picioarele fierbinti, Cu pantecul: camin dogoritor, Ca sarpele de incolacitor Te impletesti pe sufietu-mi si-l minti!
Iti fura date numai pentru mers Picioarele, doi boa matasosi Care sugruma lung, nesatiosi, -Cand mi se darma-ntregul univers?
Ce-asemanare-adanca e-ntre voi, Reptila si femeie, de-ai stiut Limbagiul veninos de la-nceput; Pe cand mergeam alaturi calmi si goi?
Asemeni lui de mladioasa si De-acatatoare, dulce, printre legi Cu tine aspre, pe artisti, pe regi Ii stapanesti cu voluptati de-o zi.
Si rece ca jivina, doar atunci
Cand vreai sa-l umilesti sau sa-l aprinzi,
iti tii departe omul, i te vinzi!
Ca vlaguit din brate sa-l arunci!
|