Petrecuram clipe fara de noi in golul amiezii de vara. Vantul despica frunzele pana la drumul drept al nervurilor morisca florii de urzica nu se lasa inselata
de doliul unui bondar sosit prea tarziu. O vesnicie blanda intampina sosirea ta capat sa pui disperarii preacuvioasei sulfine.
Sunt aici. Dupa-amiaza m-a primit cu o umbra lunga si diforma, iat-o facand cu ochiul maracinilor insangerati, lenesilor cautatori de nisip aurifer tulburati de inserare.
Voi avea putere sa cercetez numele tuturor plantelor, sa soptesc ca iertarea-i o falsa ispita, ca totul striga numele tau Iocasta, sotie a celui intors sa domneasca-n desert?
Cat esti de indoliata, cum iti curg lacrimile
pe sub razoarele imbatranite in singuratate,
cu ele insele traind intr-o lunga convalescenta,
de ele lepadandu-se, scotandu-si ochii de trei ori pe zi,
precum fecioara coborand sa puna giulgiul
pe trupul ce se raceste.
Frumoasa tristete, ochii tai sunt violeti Gradina e oarba, cineva toarna otrava-n urechile zilelor.
|