Cand zeul se irita in somnu-i greu si cand
paianjenul durerii te sfasie cu ace,
cand fumega lumina prin astrii pogorand
rasare unicornul la mana ta si bland
cu linisti moi azurul in carnea-ti se intoarce.
Tu calci pe-un pod de fluturi in mine suspendat ca roua-n firul ierbii rasfrant peste o groapa. Matrice-ale zapezii si-al zorilor sabat stau fluturii cu scutul spre noapte indreptat cand greierul in piatra chip nevazut imi sapa.
Pune poezia Cantec pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.