La sfarsitul fiecarui cuvant
incepe marea tacere,
turnul timpului se inclina
inima lucrurilor nu se mai aude,
incepe marea tacere,
desertul fara umbre,
nisipul plictiselii
prin care fosgaie
scorpionii uitarii,
incepe abisul,
spaima si golul dintre lucruri.
Unde esti,tu,
sa-mi parguiesti smochinii,
cu funda curucbeului sa-nnozi
tainele lumii?
|