Iata si clipa cand dupa deznadejde
si inaintea deznadejdii,
dupa naufragiu
si inaintea naufragiului
exact la jumatatea drumului dintre doua pumnale
amenintand la cele doua capete ale aceluiasi culoar
exact in clipa cand calaul isi da nadusit cagula-ntr-o parte,
si isi indeasa pe chip masca martirului,
exact in clipa cand zgomotele de toba decapiteaza aluziv frunzele
si-ti pregatesc un sfarsit pe cinste,
tocmai atunci
te inunda
rasul,
rasul groparului nebun care-si descopera fiica-n sicriu,
rasul soldatului intr-un bivuac ospatand cu generalii alaturi,
rasul suspendat al celui care vede pentru prima oara marea,
rasul celui care isi spune: "fie ce-o fi, nu conteaza!"
si mai trage o dusca pe gat,
rasul talazului imbracand tarmul in spume,
drojdie a oceanului, drojdie a timpului,
rasul celui care spune in zeflemea:
"Lasa-te domnule de sotii,
nu vezi ca nu se poate?"
|