Te vad si-acuma la stative, mama, Harnicind, catu-i iarna, intre sul si vatale, Cu fata si mainile ninse de scama; iti aud si acuma cantarea de jale
Din lacrimi iti infloreste-ntre ite Toata gradina noastra din vara: Rasuri, si bribanoc, si craite Asa te stiu: tesand teara de teara.
Cum depan tortul de pe mosoare pe teava Si-ngrijesc de slobozitori si fuscei, Tu spui de tata, catana la-mparat, la Suceava. Si casa se umple de miresme de tei.
Si-ntr-un tarziu ma strigi de departe.
De la capatul tacerii ma strigi,
Ti s-a-ncurcat un rand de talpigi
Si eu sunt departe: ma visez in targuri, la carte
Era pe-atuncea cand adunati langa vatra
Ne minunam cum depeni la raschitori Caleapul de in pentru-o natra, Ca si cum ai fi spus o poveste la sezatori.
Randuiesti, mama, poate si-acum paritare Si legi laicere cu randunelc si cruci, Si albesti panze si manecarc-n ozoare Ai murit si vei fi uitat sa te duci. Eu te-aud si-acum la stative, cum zoresti Suveica de batatura prin rost; Si-ngenunchez pe podeaua de lut din Stancsti
Ca sa sarut urma Sfintei ce-ai fost
Baiatul drumului, din drumuri sc-ntoarna Sa-ti incondeieze aceasta craita pe ie; Acum stiu, mama, ca-n lunile acelea de iarna Tu ai tesut voia de sus: viata si vesnicie
Ma cheama, mama, glas de pamant, Ma cheama mormintele, manastirile, fagii, Ma dor anii pribegi, m-apleaca desagii. As vrea sa ma-ntorc cu iuteala de vant, Dar nu-mi trimiti alt cuvant
Te-nteleg. Voi mai strabate, strigoi. Pana va prinde noaptea sa se destrame Si-or fi sa se bata muntii lumii, din coame, Pentru dreptatea rastignita din noi--
Nu te uita ca plang si oftez din rarunchi.
I-aud pe cei ce mor sub razoare:
- Decat sa traim in genunchi,
Mai bine sa murim trazniti din picioare
M-oi intoarce, mama, sa stau in fata lor drept Si-n fata Voievodului, fara rusine, Chiar daca-ar fi peste groapa s-astept Ziua sfintei rafuieli care vine
|