Am umblat cu sufletul incruntat,
ei bine si doar sub causul pleoapelor mai puteam
sa-mi pricep vocea pierduta pe gat. Egal pretutindeni
deodata nu, ei bine doar florile de cerneala
ale visului,
ei bine doar musculitele
dimprejurul tulpinii de bibilica, ei bine
doar urletul iscusit din
umbra timpanelor,
pareau niste vesti din care siroia apa,
siroia apa din bandaje purtandu-ma smuls
doar intr-o parte. Prin fum si prin
fum doar se stia umbra batjocorita in
fiece noapte. in suflet lampa fila,
fila. Ochii decisivi
isi pierdeau pleoapele decisive.
Si sa vezi tevatura aleasa in preajma unui greiere apasandu-si labele pe pantecut.
Pai bobitica de mustar verde fusese.
Si sa vezi pestii
catre mal innegriti
de asezarea catranului la basica.
Pai muscasera bietii din mal.
Si sa vezi
scamele dintr-o mana
pazite de-un gardian.
Pai daca te apuca speranta.
Si sa vezi papica la inaltimea dintilor cum dispare.
Pai daca nu-ti ajunge saliva
puternica,
saliva puternica.
Si sa vezi o inima
imbrancita
de indoiturile cotului.
Pai exista un simtamant somptuos prin care iti poti inchipui despre durere orice.
Si sa vezi mortii ingropati in picioare.
Pai daca nu mai e loc.
Si pe stapanii zorilor de creta sa-i vezi, lovind cu var bunavointa de a trai. Pe astia sa-i vezi, pisandu-te maruntel, pomenindu-te
Pai asta insufletire se cheama!
|