Ca pentru mine cint imprejurul buzelor,
din vremea unei departari care incepe cu ochiul,
din vremea altei departari care incepe cu rate salbatice,
despre inselatoarea primavara
si zadarnic trupul mi-l incolacesc imprejurul
mugurilor rabufniti in pozitii ermetice.
Ca dintr-un adapost al visului
au tisnit acestia
si forma lor, inventata din raguteala
pamintului,
poarta cearcane ninse.
Legea se desparte de presimtiri,
o, se desparte. Ispititi am fost de isprava norocului.
Care noroc ?
Siguranta ne intoarce spatele ei subtirel
si acolo trebuie lopatat vesnic.
|