Poate murdara de pamant inca din nastere, dar poate tot de atunci colcaind de lumina.
Tu nu ai aparut in lume ca o mana intinsa, nici ca o taina trecuta dintr-o palma in alta, nici ca un sturz trecut prin rotile soarelui.
Alba si teafara
tu reprezinti o exceptie sovaitoare.
Tu esti un pumn de apa. Tu esti o continua asteptare, Asteptarea: suflet cu cocorii pe drum. Asteptarea: suflet cu o margine suspendata.
Nu se poate plati cu o groapa
nimic
din adevarul frumusetii tale,
si nici-un cuvant nu are indestule trepte
ca sa te poata salta in adevarat aerul tau.
Tu esti o simpla pauza in vesnicie si eu, care cunosc disciplina silabelor, de asemenea.
Stau insa cu urechea pe pantecul tau si astept o zvacnire, cum astepti zborul unei pasari gurese pe deasupra unei sosele cu sticle goale pe margine.
Stau insa cu urechea pe pantecul tau
si astept un tipat
cum il astepti in marginea scoicariilor.
in aburul secundei vocea mea deviata sta ca o iluzie de staniol.
Dar maine cerul se va desface
dand ploaie,
in tablouri vor apare ciupercile.
Si nimeni nu va sti
ca in noaptea aceasta
cantarele mintii au fost obosite.
Si nimeni nu va sti ca in noaptea aceasta
in varful degetelor am simtit
crescand plamanii aburosi ai unui miel.
Si nimeni nu va sti
cum se poate plange
sub nuferi.
Alba si teafara
tu reprezinti o exceptie sovaitoare.
Dar nici nu tu nu vei sti
sufletul meu,
strans ca pe indoitura genunchilor,
asa cum tresari
cu un fluture adormit pe umar.
|