Doar nesfirsitul se depaseste-ntr-una si bine se mai simte in singuratate. Dar eu nu pot fi decit smintitul caus adapostind un graunte de apa.
Trist as fi pentru o singura intindere a miinii, ultima.
Trist as fi pentru timpanele roase de tipete.
Sau si mai trist pentru aerul suflat in piept de o gura straina.
Gonit sau adunat, trimis imi spun.
Si nu stiu bine ce inseamna
asta.
Strafundul se largeste pentru mine.
Acuma, o, privesc cearcanul cum pluteste pe ape.
Acuma, o, casa inimii sta cu portile desfacute.
Am vazut muntii.
Singurul sint
care a vazut muntii prabusindu-se
iinga o jumatate de mar,
putrezit.
Huictul imens
al unei lacuste freeindu-si un picior
de pamint
imi strepezeste sufletul.
Pleoapele cad.
|