Ai ! cum se-nvirt norii deasupra vulcanului.
Vai, cum isi plimba ticna mina prin par !
Pe ochii mei negri, daca-i musai,
cu blinda-ntelegere declar tacerea deschisa :
la rangul ei o ridic, rang de
vestala-n albiturile contradictiei -
ce mai e prin Arcadia ?
intre steaua Polara si Proxima Cufundarului
intr-un hal fara hal voi tacea ;
cit imi sinteti de-aproape, cit imi sinteti de tristi
Oameni buni ! Am ris singur o vreme, apoi
am ris foarte incert - in idele cumsecadeniei
doar cu cel care poate cersi mi-am tirit dumicatii
pe git. Muntele-l cautam, si-mi ploua
pe felia de piine, dar cite vesminturi
pe inima dintre oase, ce sirene pe
Acheronul spiritului !
Nimic nu pare de-atins si nimic de-nchipuit
si nu vreau sa las cu asta nimic ;
dar unde-i credinta multa pupa si iluzia slujba !
Multi mi-au taiat calea cu umbra lor,
ei stiau din ce parte a cenusii invie
finicsul ? Doamne, cum nu trec degetele dintr-un pumn
intr-altul, nici glasul meu nu trece prin glasu-ti.
Umbra -singuratatii-i o haina scurta ?
Cit va dura moartea tuturor mortilor
cer eu piine sau veste l Cit inca am pleoape,
cit e noaptea de lunga sa spal pesti ? sa-i masur
In apa ? sa vuiesc intr-un cer
pustiu ca orbita goala a unui cal ?
Ce cuvinte sa-i desprind gurii, usarnic printre sorii
prabusiti peste bratele fiicei ce-si
imparte perna uda cu mine ?
Nimeni nu se trage departe de Sepete sa chibzuie
la cel plecat cu cinstea, ramas cu mindria.
Ai crede ca-S regi si servitori orbi ;
ai crede ca doar gustul limbii-l mai simt.
Oameni buni ! Aici inghitiram, pina inceta
si-nghititul ! Aici bauram, pina inceta si bautul i
Ce psaltiri buchisiti ? Daca ma sculai dimineata pe cimpul
mormintelor mi-am zorit zgirciul buzelor,
daca ma sculai seara, pavana latrailor
forfotea pusta. Doar fuga sa fie mai sigura decit
viata ? Acolo unde cauti tu nu-i nimic. Cauta mai departe.
de tine. Eu am spus asta.
Si pina-n adincul nervilor pamintesti se-nfiorara
tristmegi;,tii batjocurii.
Si acum ? Sa intram in duminica Penelopii ?
Sa gesticulezi ? Sa judeci ? sa argumentezi ?
Ce mai e prin Arcadia ?
Oameni buni ! Oameni buni ! Marturisirilor !
Aici, Una nu e ca alta, da' toate-s una
As avea o vorba, o vorba, o !
n-a mai ramas nici un munte-ngropat in pamint
pe care sa-mi incep rugaciunea ?
|