Praful, ca o gratie neagra,
ne inconjura si ultima farima de orgoliu,
si ramincm cu o baltoaca in
palma sau cu ce ramanem.
Despre una si aha ar fi muhc de spus. Eterna liziera a visului se estompeaza insa,
si pentru a fi prezent dedesubt
si deasupra aerul devine stanjenitor.
Ultimele bule
captate din plaminii poetilor,
salutate sint totusi cu bunavointa.
|