O aripa si un strigat ajung, tu asa credeai.
Harababura rostuita insa prin toate departarile inimii isi consuma ultimul argument.
Aproape recunosti
de pe scripeti prabusindu-se ultimul ocean
accesibil.
Aproape intelegi derizoria limpezime a rabdarilor.
Iar viata noastra, masurata in marginea cerului,
isi cladeste cenusa de ambele parti.
De parca glasurile pline ar fi cazut
in glasurile goale. De parca spatiul unei tarcoale
respira prin silabele ingrijorarii.
Cu totul staruitoare au ramas
doar zilele slabite prinlr-un regret. Mai incoace,
printre capcane, albul despartirii
ne inghesuie beregata.
|