La miezul noptii-n iezer de clestar Furis se scalda fata de pescar, Camasa, fota, smulse, mototol, Din stuf duc dorul trupului ei gol.
Pe limpezimea sanilor ce ies Bujori de apa alte straie tes. Ea cand se joaca sub poleiul pal Cu mingea lunii azvarlita-n val,
Cand fulg de aurora prins pe lac, O poarta, pluta, unda dupa plac De-i licare peste genuni hoinar Seninul parului de chihlimbar,
Cand, alba vidra, se repede-n fund Unde tipari de raze se ascund, Cu degete urzite in voloc Sa-si dibuie salbaticul noroc.
Bat mrenele picioarelor argint7 Ea-si subtiaza-notul spre alint, Lin se lungeste-n spume ca-n crivat,
Si strange-n brate valul fermecat,
Si-si mangaie iubitul diafan Cu-a palmelor cause de margean,
Se arcuieste peste el atat Ca stele-i vin la umeri si la gat, Si cum ia-n piept molatecul talaz, Luceafarul i-atarna de grumaz.
Cat zuliari pe-alaiul ei ceresc Clabuci de nuferi o invaluiesc Cresc inelate apele de spasm, Ea tot mai singura-i ca intr-un basm.
Atunci, ca sa-si viseze visul tot, Ea-si face-un lenes leagan din inot, Si o paleste spaima ca un dor; De s-ar ivi acum un zburator!
Zvacnind intreaga, scoate boiul sui, Dar nici un fat-frumos la panda nu-i, Doar din tufis privighetori mladii intind liane lungi de melodii.
Si-aprins de dragul ei, tot cerul greu
Cu zodiile lui se muta-n helesteu.
|