Domol se misca zeii namolului fecund. Le picura pe frunte amurgul luat in coarne, Ca parc-ar vrea deodata in aur sa se-ntoarne Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smarcuri s-a ales, Ia chipuri smoala hada si umbla pe picioare, Mugesc catre lumina huidume visatoare, Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei O turma, haotice vedenii, De varsatori zanatici scapati de dedesupt isi scrie zodiacul cu malul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre Spaimantatoare genii Aduc in sate noaptea dospita-n vraji de stele. Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.
|