«Uuu, n-aude n-avede!» ce glas obosit Ca-n basmul cu Greul Pamantului striga?! Tresar ascultandu-l si vad, deslusit, Un Smeu si-un voinic inclestati - veriga!
«Uuu, n-aude n-avede» urechea-mi destup: Cum striga stapanul in luptele-i crunte. Si ceata-i, puiendrii de vulpe si lup, Soseste cu Ursul, cu Greul, in frunte.
«Uuu, n-aude n-avede» chemarea de sus Ajunge la mine in van sa se sfarme, Caci sufletul striga, ca-n basme, rapus Iar Trupul, el, Greul Pamantului, doarme!
|