Ursule, urias schimnic batran Ascuns de lume in pesteri sihastre, Pasii tai limpezi stele raman Infipte-n potecile noastre.
Tu, patriah al muntelui sur. Stai in flacara zmeurei ca-n strana Si molcom mormai cantecul pur Intru slava datatorului de hrana.
Cand luna se razema-n schituri de stanci Si lancile stelelor trec drepte, Cu umbra padurii pe umeri adanci Cobori luminisuri de trepte.
Cine in labe atata tarie Si-atata blandete in duh ti-a pus ? Au, ispitit de-nalta sihastrie, Suii pan' la barlogul tau Isus ?
Unde te aflai la obarsie cand
Taina-si zvarlea pretutindeni grauntii De vii asa calm, pe veacuri calcand Tintat cu mir in oasele fruntii ?
Pasnice pusnic, lotru somnoros, Sfant paduratec visator de miere. Sub raza de par ursuz si ros Nadejdi si temeri serpuie-n tacere.
Destinul tau n-are hrisoave, nici steme, Iar mintea ta alba si fara de cute Priveste, dintr-un colt de vreme, Goana palidelor fiare necunoscute
|