De-acolo, din pajistea de aur a durerii, Unde gandurile pasc in turme nestiute, Smulse din florile tainei si iarba tacerii, Coboara cuvintele, negre mielusele mute.
Sufletul pe poteci intortocheate Le mana si le bate, suduind, la vale, Plapande, blande, neintarcate Si le duce sa le taie-n zalhanale.
Fara de zbierat merg la junghiere: File-nnegrite umplu pamantul, Caci lumea zilnic tot mai mult cere Frageda carne de ganduri, cuvantul.
Suflete, cioban rau, casap cu maini crunte, Vanzator de suflete, sus, din vechiul staur Turma de ganduri s-a pierdut in munte Si-i vesteda,-n creier, pajistea de aur.
|