| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Farsa
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| 1948 octombrie 15; orele 11-16. | |||
|
|
|||
| Am intilnit cu surprindere zilele trecute in tribunal pe bunul meu amic avocatul Alecu Iones-cu de la Severin. A vrut sa ma ocoleasca. L-am oprit brusc: - Ce este cu tine? Caci era lege nestramutata, ori de cite ori vine la Bucuresti, descaleca la mine. Ne sintem foarte dragi. El isi feri privirea si raspunse in doi peri. -Nimic. -Cum nimic? Si eram gata sa incep o foarte aspra judecata a acestei tradari. Dar uitindu-ma bine la el, ma razgindii. El, altadata asa de voios si elegant, se infatisa grozav de schimbat. Mihnit, tras la fata, cu zbircituri imprejurul ochilor, adus de spate. Ma indurerara ghetele nevacsuite, pardesiul mototolit, palaria scilciata. - Esti bolnav? -As, nu! Sint obosit. Am vrut sa-l iau pe sus sa-l aduc in vechea lui camaruta din fundul apartamentului meu. N-a fost chip. S-a impotrivit, silnic. - Nu pot. Am niste afaceri care ma impiedica nu te supara altadata Am staruit, apucindu-l de brat, jurind pe cer si pe pamint ca nu-l las. - Nu sint singur, spuse in cele din urma, punind ochii in pamint. Mi-am inchipuit ca e la mijloc, ca de o obicei, o chestie sentimentala, - Veniti impreuna, omule, facui eu glumet. Nu e nevoie sa va ascundeti de mine. Te primesc si cu ea. El tresari. - Cu cine? - Cu duduia care mi te-a furat si pentru care ai renuntat la vechiul tau birlog si ai preferat hotelul. - Te inseli, draga, ofta el intunecat. E altceva. Tu nu poti pricepe. -Altceva? Ce nu pot eu pricepe? Si am dat sa plec bosumflat, fara sa-i intind mina La mutra mea acra, s-a induplecat putin si, in timp ce talazuri de oameni grabiti ne bateau din toate partile, mi-a fagaduit moale ca, daca are timp, vine pe la patru dupa amiaza si sta pina la sase, cind pleaca la gara. La ceasul hotarit a sunat. L-am primit in birou. A cerut sa trecem in odaita unde-l gazduiam si unde ne-am inchis cu o sticla de Cotnar intre noi. S-a trintit in fotoliu si a inceput, fara sa-l intreb, spovedania. - Tu stii ce vesel si flecar eram. Intre multele glume de holtei cu care ma distram si faceam sa petreaca societatea severineana era mai ales simulacrul de curte galanta ce faceam cocoanelor in saloane, la serate si baluri. Tinere, batrine, le asaltam pe toate la rind cu aceleasi declaratii, ticluite dupa acelasi calapod, in hazul tuturor. Poezioare, madrigaluri, acrostihuri improvizate, nimeni nu le lua in serios. Lumea era pregatita sa le primeasca asa cum si erau, glume sau pierderi de vreme nevinovate, mai ales ca tinusem citeva conferinte publice despre curtile de dragoste medievale, cu trubaduri care-si inchinau viata cocoanelor de pe atunci Prelegerile mele inflacarasera elita digului si clocisera un fel de moda sentimentala, al carei sef eram eu. Femei si barbati nu numai ca ma sufereau, dar ma incurajau in meteahna asta a mea. Placeau indeosebi schimbul de replici, duelul cu spirite, verva galanta risipita in atacuri si riposte si mai cu seama lovitura finala pe care lasam sa mi-o dea femeia, de la care o primeam cu toata gratia. Era un joc subtil, un fel de academie morala de lustruire a moravurilor, grosolanite de chefurile vulgare, jocul de carti si patimile politice. In felul asta, aparent usuratic, cercam sa opun fara sa-mi ridic lumea in cap amorul ideal, cultul pur al femeii, intrigilor si adulterului, care trona ca o institutie. Ca se putea interpreta si altfel, nu tagaduiesc. Dar, in ceea ce ma priveste, totul se petrecea in cea mai desavirsita cuviinta. Onorabilitatea doamnelor, prietenia barbatilor nu erau cu nimic atinse. inconjurat de adepti si ucenici, savuram cu mindrie intinderea si succesul miscarii initiate de mine. Singura persoana care nu a catadicsit sa primeasca jocul a fost d-na X, o vaduva frumusica, tare bogata si foarte increzuta. Ea s-a asezat de Ia inceput in rolul de adversara ireductibila si cauta prin toate mijloacele sa-mi Daruiasca opera. Deodata nu m-am impresionat. Desi imi respingea, rece. cu dispret si foarte de sus, toate galanteriile, nu-mi era antipatica. Ma suparau, sau mai bine zis imi parea rau numai pentru ifosele ci de pretioasa si siguranta cu care se infatisa blindata, ca si cind toata lumea nu se gindea decit sa-i atace virtutea. Eu o asemuiam cu o orgolioasa fondanta, fanata oarecum de prea multa expozitie intr-un galantar, care se crede aparata impotriva mustelor dimprejur de propria-i virtute, cind in realitate le goneste suflul unui ventilator. Ca un omagiu ironic, o supranumisem pentru batosenia ei de prada afectata Diana de gheata artificiala. Dar curind salonul ei ajunse cartierul general al opozitiei, unde mi se facea un razboi necrutator. Eram declarat dc-a dreptul corupatorul societatii, pe care ca avea datoria s-o salveze din ghearele stricaciunii. imi lansase si un epitet: diavolul cadrilat, aluzie la costumele mele fistichii, de destrabalat. Eu continuam jocul, cu toate ca ea se declara urbi ei orbi inexpugnabila, si nadajduiam in cele din urma sa o birui. Avea insa stilul ci in care se indaratnicea pe masura ce ostilitatile cresteau. Arbora pretutindeni aerul ca nu e dejoaca cu ea, nu tolera cu nici un chip marivo-dajul si oriunde ma intilnea ma executa sumar, cu mina tare, fara mila, spre marea satisfactie a partidei ce izbutise sa recruteze. Totusi, nu ma lasam. imi placea s-o provoc si s-o necajesc cu galanteriile mele si-i ofeream o lupta plina de eleganta miorlaita si de cavalerism ridicol. Ea o primea serioasa, netulburata, cu semetia virginala a unei regine trufase, invincibila chiar in gluma, dar inca altfel. Deseori ma gratifica si cu impertinente dure, pe care le primeam cu o supusa si vicleana curtenie, in fundul sufletului jurindu-i razbunare. Cu timpul, situatia se intoarse toata in avantajul ei, si favoarea publica incepu sa ma paraseasca. Magistratura tirgului, in frunte cu procurorul, a carui sotie era ferventa mea sustinatoare si prezida o inalta curte de dragoste, magistratura se declara ritos impotriva mea. Se soptea chiar de o actiune publica contra atentatorilor la bunele moravuri. Doamna nu juca leal si nu-si alegea mijloacele. Ceea ce ma indreptatea sa ma gindesc la o replica de acelasi calibru. Curind, multime de credinciosi si admiratori pusera cusmele in sulita si trecuta in tabara potrivnica, atrasi, pe linga predicele morale, de solemnele ceaiuri cu tratatie gen bucurestean din salonul vrajmas, bufet rece, partide de carti si birfeli decente. imi ramasese credincios numai parte din tineretul modest, care nu avea prilejul sa patrunda printre invitatii marii mele adversare. in orice caz, dezastrul se desemna iminent. Prietenii, speriati, se ingeniau cum sa dreaga lucrurile. Trebuiau impacate, chiar fuzionate cele doua politici potrivnice, in interesul bunei stari publice. Daca eu as fi fost rapus, tirgul intra iar in anosteala bruta de altadata. Avindu-se in vedere sexele celor doi sefi dusmani, se lansa zvonul ca in dosul acestui razboi dintre d-na X si mine se ascunde in realitate o slabiciune reciproca, o inclinare nemarturisita a unuia pentru celalalt. Si cum, orgoliosi, nici unul nu vrea sa intinda cel dinlii mina, preferim sa ne amagim pasiunea, sa ne inabusim iubirea in chipul acestei refulari freudiene. Splendida lamurire a ciocnirilor dintre noi si un nou prilej de preamarire a dragostei curate. Mi se facura tot mai intetite aluzii la insuratoare cu doamna. Ce sa mai astepte un holtei ca mine? Sint sigur ca si pe linga ea aceiasi prieteni pusesera un cuvint bun. Ceea ce duse inevitabilul la o si mai strasnica inasprire a razboiului dintre noi, urmare a acestor nesabuite interventii care ne iritau pe amindoi. Cit ma priveste, nu ma gindisem macar o clipa la o asemenea dezlegare a conflictului. Casatoria imi repugna categoric. Era impotriva firii si intregii mele credinte. In cele din urma, plictisit de zvonurile starnitoare si de citeva repeziri viguroase ale imperialei mele adversare, ma declarai invins si ma retrasei de pe cimpul de bataie cu aparente mari pierderi. D-na X exulta de bucurie. isi sarbatorea pretutindeni triumful, la care eu consimteam resemnat. I se zicea acum Redutabila si ma dam la o parte din fata ei cu o prefacuta frica si respect. Ajunsese o femeie celebra, model de tarie si virtute, care salvase onoarea si prestigiul sexului slab, pus in mare cumpana de ispitele unui indraznet seducator, asediator nerusinat al slabelor cetatui cu ziduri de fuste, bastioane de matase si creneluri de volane. Ne aflam aici si-mi rumegam, intr-o aparenta liniste, invingerea, fagaduindu-mi o stralucita ■cvansa. Cind, intr-o dimineata rece de toamna, ureindu-ma in trenul de Bucuresti, aflai instalata in acelasi compartiment pe d-na X. Avui un soc ciudat si fiorii unei presimtiri de ceva neasteptat ma cutreierara. O pipaii cu toate instinctele atintite: Un proces? O aventura in capitala? Ceva-mi spunea ca o aveam in mina. M-am ploconit cu adinca curtoazie. Ea m-a intimpinat cu placere. S-a bucurat ca avem numerele alaturi. Era singura. Vagonul, pustiu si friguros. Vremea, buhoasa, cu o tiriiala de ploaie. L-am lasat ei onoarea sa inceapa conversatia. M-a cercetat intii lung cu privirea malitioasa, mi-a examinat imbracamintea, salul si pledurile cu care ma inarmasem. Si m-a intrebat ironica, exact cum gindisem eu despre ea, ce aventura ma mina la Bucuresti? Nici o aventura. Ma duceam la Iasi in pelerinajul pe care-l faceam regulat in fiecare an. Nu puteam trece o toamna in care sa ma lipsesc de nevoia de a trai citeva zile macar lenta si frumoasa putreziciune a batrinei cetati moldovene. Ma rechemau visuri si amintiri. Si-i povestii induiosat toata tineretea pe care mi-o petrecusem in acele locuri. in nenumaratele peregrinari de ofiter, tala fusese mutat aproape prin toate orasele de seama ale Moldovei, sfirsind prin asezarea la Iasi. Asa ca de copil fusesem instalat in Liceul Internat, de unde iesisem bacalaureat. Se intelege deci multimea nu numai de amintiri, ci de adinci deprinderi ce ma tirau intr-acolo: drumul de aur al Copoului, colinele cvasi florentine pe care se zugravesc in culori de melancolie batrinele fete ale orasului, cupola de azur obosit a cerului, care cuprindea atita jalnica frumusete. Pe linga astea ma asteptau sumedenie de prieteni, cu presedintele tribunalului in frunte, pentru anume sarbatoriri traditionale, un pahar Ia „Borta rece", o vizita bojdeucei lui Creanga, o vinatoare in padurile Ma asculta ginditoare Simteam cum isi slabeste incet, incet arcurile in care se incordase la inceput: si asta pindeam eu. Curios! Si ea mergea tot la Iasi, unde o chema un vechi proces, o plictisitoare circota de mostenire. Nu cunostea deloc orasul si tovarasia mea ii facea o mare si fatisa bucurie, interesata deocamdata, totusi bucurie. Avea groaza de calatorii, mai ales cu bagaje si lipsa de servitori, cum se intimpla acum. Camerista i se imbolnavise pe neasteptate si n-o putuse insoti. O prietena care se oferise sa-i tina de urit o tradase in ultimul moment. Asa ca ivirea mea in mohoreala plecarii fusese salvatoare. Avea oroare de hoteluri. Care e cel mai curat din Iasi? Si o scutura de-a binelea frigul groazei. Bagai de seama ca e usor imbracata si ii cerui voie sa o invelesc cu salul si sa o paturesc cu unul din pleduri. Se lasa cu sfiala si se impotrivi cu pudoare sa mulez bine de-a lungul trupului linurile moi. in acest timp, dadacind-o astfel, ma ofeream ca Cicerone si o asiguram ca nu va avea de indurat nici o greutate si nici una din neplacerile drumului. La Iasi voi avea grija de gazduire si de toate celelalte. Cind a sunat pentru cafeaua cu lapte, am poftit-o cu mine. Tovarasa luase gustarea de dimineata acasa. intors Ia Ioc, eram tot singuri. Prezenta mea risipi tot frigul, pustiul, untul si singuratatea ce se abatusera asupra-i si se inviora iar. Dintr-un adinc impuls nelamurit: de ciuda sau de simpatie pervertita, ori numai din simpla petrecere, am reinceput vechea hartuiala. De data asta pe o coarda mult mai subtire si inalta si cu surdina pusa aproape ca la o curte a dragostei, atit de odioasa doamnei. Nu sint deloc psiholog. Dar luai numaidecit cunostinta, cu o satanica bucurie, de superioritatea pozitiei mele. Mai intii adversarei mele ii lipseau spectatorii din saloanele unde ne razboisem pina atunci, ale caror priviri admiratoare si indemnuri o stirneau, o intareau si-i ascuteau indrazneala la atac. Vanitatea, gustul ei de spectaculos erau lipsite de aceste puternice pirghii. Mai prinsesem inca un atu: prestigiul meu de barbat unic, sub a carui protectie se pune o femeie timida, fara stiinta apararii, intr-o aventura ca acest drum intr-un oras necunoscut. Si ma Iiotarii sa ma folosesc fara crutare de toate acestea, ca sa-mi iau o mica revansa, daca nu chiar o razbunare definitiva asupra Redutabilei. inchideam inadins ochii, ca sa nu vad feminitatea din ea, gingasia care se dezgheta la caldura purtarii mele, dragalasenia prefacatoriei, ca sustine cu inversunare atacurile mele galante. Eram imbatat numai de siguranta, de iminenta biruintei mele asupra unei neinduplecate vrajmase. Fara martori? Cu atit mai cavalereste! in gara Bucuresti am stramutat-o aproape in brate, ca pe un copil, in trenul de lasi, cu o autoritate si o fermitate fata de ea, de hamali, de personalul trenului, indeminare neobisnuita mie, de care ma uimeam chiar eu. Dar vagonul acum se umpluse de lume si calatorii soseau gifiind, inghesuindu-se in neorin-duiala. Curind, clopotelul a sunat dejunul. Am luat-o de brat si i-am deschis drum prin multime. La pasarelele dintre vagoane am apucat-o de mijloc si am trecut-o pe sus dincolo. Ne-am instalat la o masuta linga fereastra. Mincind, priveam cimpurile pustii de holde peste care se lasau aburii dupa-amiezii. in locurile arate, pe vai, piclele se stringeau albe si groase, ca niste straturi de vata peste o rana. Eu incepusem sa-i fac teoria uritului si a singuratatii, care ne asteapta pe amindoi cu cit vom inainta in viata. Numai calatoriile in tari departate si calde ne-ar mai putea scapa Italia, Sicilia - Ce-ar fi, zisei deodata, serios, daca aceasta calatorie a noastra s-ar preface cu adevarat intr-un voiaj de nunta? Fa casca ochii mari, spaimintati la mine si scapa cutitul, care suna tare pe farfurie! Vecinii intoarsera capetele. Rosi. Eu urmai jocul: - De altfel, este un prilej unic si n-am sa las fericirea sa-mi cada din miini, soptii plecin-du-ma pina aproape sa ma vir in sufletul ei. - Fericirea nu se tine in mina, zimbi ea, tragindu-se si aratind spre vecini. - Stiu, ai dreptate, se prinde si se tine strins in brate, replicai cu. Ai sa vezi. Si o tintii serios. - Ce sa vad? - Fericirea. - Eu sint mioapa, continua a glumi ea. Eu nu vad decit foarte de aproape. Si d-ta ma trimiti in Italia? in Proventa - Nu, scumpa prietena. Fericirea noastra va incepe chiar din Iasi. - Din Iasi? -Da. Si incepui s-o joc de sus si cu autoritate, ca la pichet cind ai toate cartile. Ea astepta incremenita. - Cind sosim la hotel iau o singura camera pentru amindoi. - Esti nebun? lasa ea sa-i scape un tipat inabusit. - Deloc. Sint d-l Ionescu, insotit de nevasta sa, d-na Ionescu. - Te intreci cu gluma. - Sigur ca intrec gluma si intru in realitate. -Atunci nu mai vorbesc cu dumneata. -Nu e nevoie. Vorbesc numai eu. Stam in lasi o zi, cel mult doua, pina fac formalitatile de iesire, si pe urma nu ne oprim decit la Paris. Si, daca vrei, la Roma. Ea tacea palida, nemiscata, intoarsa toata inauntru unde lupta, fara sa izbuteasca sa-si vie in fire. O buimacisem. Si pe urma, tot timpul, la cafea, pe culoare, pe bancheta linga ea, la ureche, n-am slabit-o din acest laitmotiv al calatoriei de nunta, cu ascunderea noastra, a amindorura, ca doi soti intr-o camera nuptiala. Restul, apoi, se va aranja cum se cuvine. Toate incercarile ei de a aduce situatia la obisnuitul badinaj se fringeau de incapatinarea mea intr-o nebuneasca seriozitate. in fond, ii spionam fiece gest, fiece tremurare a glasului, pilpiitul tot mai des al pleoapelor, chicotul de ris usor nestapinit si imi frecam in taina miinile. Cetatea de odinioara nu mai rezista decit la portile cele mari. Dar si acestea, desi canaturile pareau tari, erau gata sa sara din titini. - Dar ce-o sa zica lumea? facu ea in cele din urma. - Lumii putin ii pasa. Ba inca are sa ne multumeasca. Scapa de doua amenintari, periculoase cit sint separate. - Cine? - Dumneata si eu. Sintcm ca doua roti razna, sarite una intr-o parte, si alta in alta parte de la un automobil in goana. Pazea! Si vai de cel in care se va izbi! Ea se topi de ris. - Adica eu sa intru cu toata viteza intr-un trecator si d-ta intr-o trecatoare. - Sigur. Pe cind asa, neutralizati amindoi, adica uniti pe o singura osie, vom merge linistiti pe drumul obisnuit si lumea nu mai are nimic de temut Si ii sopteam multe alte nerozii de acestea. Prietenul se opri brusc, trase adinc aer in piept si, dind capul pe spate, inchise ochii. Ca sa umplu golul tacerii care se prelungea, ii facui complimente pentru arta desavirsita cu care isi jucase rolul de seducator. El se scutura ca de o povara. -As, rol facu el scirbit Ai sa vezi. Asa credeam si eu. Eram atit de atintit numai si numai asupra jocului perfid, asa de incintat de perfectiunea cu care conduceam farsa, asa de amuzat de usurinta de comediant cu care inventam si realizam personajul ce-mi propuneam, ca ma pierdusem cu desavirsire din vedere pe mine, nu mai stiam nimic din cele ce se petreceau cu realitatea sufletului meu. Caldura, sinceritatea, elanul, veridicul, pasiunea cu care cistigam pas cu pas batalia, le credeam simple inventii viclene, mestesugite numai de dragul cauzei. Si o trufie de mare artist ma orbea: nu-mi trecea prin minte ca inlesnirea, destoinicia de care dam dovada aveau o alta semnificatie. Si nu ma intrebam daca ceea ce eu luam drept artificiu nu erau tisniri din fundul unei nestiute, nebanuite, odioase iubiri. Nu m-am gindit macar o clipa daca nu cumva femeia citea de-a dreptul in mine si cu intuitia ei dreapta nu-mi patrunsese jocul. La partenera mea nu era usuratate, cum, vai, am aflat curind. La ea lucra contagiunea puternicelor mele sentimente, pe care eu imi inchipuiam ca le maimutaresc, ca sa-mi bat joc. Tirit de un curent de superficialitate, pluteam nestiutor deasupra genunilor ce aveau sa ma inghita. Totusi, nu-mi placea la ea alura asta de gluma de pina acum. Nu-mi puteam da seama cit a prins nada. Ca sa aflu bine unde ajunsesem, incepui o noua tactica. Batut, descurajat de rezistenta ei, m-am prefacut ca ma retrag, mofluz, li adormeam, pe de o parte, orgoliul in alarma si-i dam astfel o satisfactie. Pe de alta, cercam sa vad daca nu pot sa-i destept si sa-i masor teama ca m-ar pierde. M-am strins, m-am posomorit si am devenit sloi de gheata. Nici o panica. Ea a primit cu liniste, ca ceva firesc, schimbarea. Si-a lipit numai fruntea de geam si a incepui sa priveasca noaptea de afara. Am simtit ca dasem gres. Pentru finetea ei lucram prea grosolan. Dupa citva timp s-a intors brusc spre mine si m-a intrebat daca am fost bolnav greu vreodata. intrebarea ei m-a uimit Am fost atit de naiv, incit am crezut ca ma ispiteste ca sa stie daca ma poate lua de barbat. Nu cumva sa se incarce cu cine stie ce povara de git. Si iar m-am ingim-fat prosteste. Raspunsul mi-a dat prilej sa-mi indrept greseala si sa restabilesc cu perfidie situatia de incredere, cordialitate si devotament de mai inainte. Am asigurat-o ca daca, Doamne fereste, ar fi vreodata suferinda, mi-as inchina toata viata s-o ingrijesc si s-o tamaduiesc. Ea ma asculta rosind si palind rind pe rind. Pe fata ei citeam multumirea. Nu mai tinea mina pe inima, cum facuse pina atunci. Pe masura ce ne apropiam de lasi, se innopta. Multimea din tren se ingrosa. Veneau la nu stiu ce congres din capitala Moldovei. Compartimentul nostru era burduf de calatori de alte clase, galagiosi, nedisciplinati, grosolani, dind unul peste altul. D-na X ii privea cu anxietate si se alatura din ce in ce mai strins de mine. - Doamne, ce m-as fi facut singura tot drumul asta! ofta ca privindu-ma recunoscatoare. Marturisesc ca am abuzat cu nerusinare, cu buna-stiinta si rea-vointa de slabiciunea ei. Trecin-du-i bratul in jurul mijlocului, am ademenit-o sa primeasca declaratiile si propunerile mele, speri-ind-o ca n-are sa se mai gaseasca nici o camera libera la hotel, si-i aratai gloata tumultoasa din vagon. Nu-i ramine decit sa doarma culcata pe bagaje intr-un colt de trotuar Spaimintata, s-a hotarit ca in acest caz nefericit si numai in acest caz sa imparta camera cu mine. - Doua paturi? Nu se poate. Unul singur, si o inghetai cu un: Eu hotarasc acum. Apoi, ca s-o indulcesc, i-am migalit cu duiosie un sir de nimicuri, acoperind cu viclenie fondul care, dezvaluit brutal, o facuse sa tresara intr-o crispare de rezistenta fireasca sub o horbota de accesorii ridicole, inventate atunci pe loc: deliciul de a sorbi miine dimineata amindoi cafeaua cu lapte adusa la pat. Cum ne-ar sta, fiecare cu ceasca lui sub nas, in doua paturi despartite prin-tr-un hiatus? Numai atit, ca eu imi aleg de pe acum partea de catre fereastra. imi place sa dorm intors spre lumina si cu papucii de noapte Ia indemina. Apoi ne imbracam si iesim impreuna. La tribunal o conduc eu. Am o multime de prieteni. Ea consimtea, tulburata, zapacita, cu capul in piept, ceea ce-i descoperea ceafa alba, plina de cirlionti nebunatici. De altfel, trenul intra in gara. Zarva era la culme. Gloata inghesuita pe culoare se repezea la usi. Tovarasa gata sa plinga isi privea cu spaima geamantanele, pe care in graba i le inhatase un calator. O linistii, cu calmul si siguranta mea. Am gasit cu greu un hamal, care pentru un bacsis bun mi-a adus o birja tinuta in rezerva, cind ceilalti se bateau pentru cite o haraba rupta si imputita. In citeva minute, strabateam orasul si ajungeam la hotel. - Ce pacat ca c tirgul inchis! ii soptii. - De ce? - iti luam un buchet de flori. - Albe? se alinta ca, plecind cu cochetarie capul pe umarul meu. Am intrat in holul hotelului gol. Congresistii erau gazduiti in alta parte. Si am inaintat cu doamna la brat catre taraba in dosul careia motaia portarul galonat, pasind cu ceremonia cu care m-as fi prezentat in fata Ofiterului Starii Civile. - Sa ceri sa aduca macar un paravan in camera, gunguri ea ca o columba la urechea mea. Neaparat un paravan si glasul i se ineca de rusine. Ajunsesem la culmea nemerniciei si pasii mai departe Sosit in fata hotelierului, cu victima palpitind la bratul meu, ma desfacui brusc de ea si facui doi pasi in laturi, lasind-o singura: - Te rog o camera cu un singur pat la parter, pentru d-na X (si-i spusei numele), comandai cu glas tare. Nu aveti lift si doamna nu poate urca si cobori scari. - Si pentru dv? intreba portarul. - Mie o camera la etajul III, cit mai mica si mai in dos daca se poate. Doresc cit mai putin zgomot. - Tot cu un singur pat? - Desigur. Si nu ma deranjeaza nimeni pina miine la ora 10. - Doamna nu e sotia d-voastra? intreba mirat hotelierul. - Nu Am cunoscut-o in tren si i-am ajutat sa se descurce. - Atunci trebuie sa mi se dea si actele dinsii de identitate. - Ti le va trimite prin camerista. De altfel, pe d-na trebuie sa o desteptati la orele 7/4. Sa-i aduceti o birja. La 8 trebuie sa fie la tribunal. Si, chemind un servitor, ii facui semn catre bagajele intepenite in sala, poruncindu-i: Condu pe doamna in camera dinsii Si foarte ceremonios, cu un zimbet dracesc, ii luai mina si i-o sarutai, urindu-i noapte buna. Apoi ii intorsei spatele si-mi vazui de treburi, fara sa mai privesc inapoi. Ca intr-o fulgerare, zarii numai o clipa in abisul peretelui de oglinzi din fata mea imaginea convoiului indreptin-du-se spre culoar, cu doamna sprijinindu-se, clatinata, de bratul servitorului. in urechi imi suna si acum tirsitul pasilor ei impleticiti pe mozaicul sclipitor. Mi s-a strins inima? Am sovait o clipa? Poate. Nu stiu. Dar mi-am mutat numaidecit privirile in alta parte. Am iesit dupa aceea, satisfacut de marea mea isprava. Am mincat in oras si m-am intors tirziu. Dormeam, cind, pe la unu sau doua noaptea, mi-a batut cineva la usa. - Ce este? - Doamnei de la nr. 8 nu-i este bine si va roaga sa coboriti la dinsa. „Nu se prind tertipuri din astea", mi-am zis, ingimfindu-ma ca un demon caruia i-au izbutit ispitirile. - Am poruncit sa nu fiu deloc deranjat pina miine, tipai catre usa. - Doamna m-a trimis. ii este rau - Eu nu sint medic. Trimiteti dupa doctor Si-mi intorsei somnul pe partea cealalta. A doua zi, tirziu, imbaiat si ras, am coborit pentru hoinareala. Tocmai dam sa ies in strada cind portarul ma ajunse din urma. - Stiti ce s-a intimplat Eu dadui nepasator din umeri. - Cu doamna, urma el. - Ce doamna? ma prefacui. - Doamna care a venit cu d-voastra. -A, da E o cunostinta intimplatoare. N-a plecat la tribunal? - Nu. Poftiti s-o vedeti. - N-am timp acum Si iar ma bucurai de totala biruinta ce avusesem asupra ei. Era la picioarele mele si ma implora, umilita. - Va rog, starui portarul. Si spuse acest „va rog" cu atita apasare si aproape mustrator, ca m-am oprit de a-l da la o parte, cum pornisem, si am cedat M-a condus solemn pe un culoar $i mi-a deschis usa camerei nr. 8. Pe patul desfacut zacea intinsa, cu o mina pe inima, d-na X in camasa alba, ca o mireasa. Era moarta. Camerista, cu ochii rositi de plins, ii rinduia parul -Acum asteptam procurorul imi spuse plictisit portarul. Dar doctorul stie cum s-a petrecut cazul. Un atac de inima. Dv. nu aveti nici un amestec Prietenul sfarsise spovedania. Se uita la ceasornic si se gati de plecare. - Si de atunci porti doliul asta? il intrebai. El se privi in oglinda din fata, uimit ca si cind pentru intiia oara se vedea in sacoul negru si se descoperea cu cravata cernita la git, el, care adora cele mai capricioase stofe si cele mai fanteziste jabouri. — Nu nu eu bolborosi el uluit. Vezi, croitorul a gasit cu cale Dar intorcindu-se hotarit spre mine: Spune drept, n-as merita sa port costumul vargat si tichia in cap? Eu am omorit-o Si o iubesc de atunci din ce in ce mai mult Ce dulce era cind isi plecase capul pe umarul meu! zbucni el intr-un hohot de plins, cazindu-mi in brate. |
|||
Pune poezia Farsa pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |