| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Fata din Java
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
|
|
|||
| Era in toiul verii. Bucurestii clocoteau in vipii ca o cetate blestemata peste care se varsase asfalt incins. Fisii de trotuare naclaioase ca hirtia de prins muste te inhatau gata sa-ti traga pantofii din picioare. In catranul lor se insirau, aidoma unor urme de fosile, formele tuturor incaltamintelor perindate, Ia un loc cu labe primitive neincaltate inca, enigme pentru viitorii geologi. Duhori de benzina, ulei prajit si cauciuc ars de la automobile, invristate cu altele, de mititei fripti si came la gratar, adaose cu imputiciuni de gunoaie neridicate si rigiielile gurilor de canale, ar fi facut pe un ratacit din alta lume sa se creada intr-o noua Gomora, in ceasurile cele mai grele ale bataii ei de catre Dumnezeu. Ti-era groaza sa rasufli. Nu trageai in piept decit dogoare ingrosata cu trimbe de praf si nisip, rascolite de goana masinilor cu esapamentele deschise. Ti-era spaima sa te misti: pentru un pas, pentru un gest, te napadeau piraie de sudori, pe care trebuia sa le pui la loc bind de doua ori pe atit sifon. Apa nu era ingaduita. Ceea ce se scurgea pe tevi era cu neputinta de inghitit. Venea, cind se indura sa curga, o lesie calda si lenesa, amestecata de-a dreptul cu clor, ca si cind stomacurile bautorilor ar fi fost spalatorii chimice. Toate astea patrundeau, ajungeau si pina la mine, in subsolul unde imi stramutasem masa de scris, dar nu ma atingeau. Fata de temperatura si fierberea mea proprie, liparul de afara nu mai insemna nimic. Eram un tinar vulcan in plina eruptie literara. Stam cufundat pina peste cap in al doilea volum al meu de poezii, pe care-l pregateam pentru toamna, intregit cu un apocalips in versuri. Si nu mai stiam de nimic altceva pe lume. Primul volum, debutul, Stele negre, avusese un rasunator succes. Si, pentru cei 19 ani ai mei, laudele criticilor, curtea revistelor literare, avansul editorilor, entuziasmul generatiei mele si pizma cu miriieli a inaintasilor alcatuiau un cocteil atit de ametitor, ca ma tacea nesimtitor nu numai la neplacerile ce soseau dinafara, dar chiar la o primejdie adevarata. M-ar fi putut strapunge si pe mine cineva cu spanga, ca pe Archimede, fara sa bag macar de seama. Ma aflam singur si fericit in toata casa. Parintii plecasera la Sinaia, oaspetii unui frate al mamei, care inchiriase acolo o vila intreaga si traia pe picior princiar. Unchiul Miti colindase lumea ca sa faca avere, si acum se intorcea miliardar ca sa epateze, in lipsa de altcineva, familia. Eu nu-l vazusem pina atunci. Nu ma nascusem cind el parasise tara. in ultima vreme se asezase in Java, unde, intrat in uriasele plantatii de arbori ai cauciucului, se imbogatise fabulos. Dar excesele de excitante, o febra tropicala si clima neprielnica il adusesera in asa hal de subrezenie, ca a trebuit sa paraseasca macar pentru citeva luni afacerile si sa se stramute intr-o regiune salubra. Si-a adus aminte atunci de tara si deveni iar dintr-o data fratele dulce al mamei. De unde pina atunci fusese numai unchiul din America si apoi unchiul din Java, care-ti trimite la zece ani o data o fotografie cu un cec pentru bomboane si haine, ne-am trezit cu el peste noi, ruda nelipsita, cu amestec in treburile cele mai intime ale familiei si mai ales mentor indracit. Dintr-o data, cum m-a vazut si m-a sarutat, am ajuns slabiciunea unchiului din Java, care -asa, gata crescut - ma adopta cu entuziasm. Si isi puse ca ultim scop sa ma formeze dupa ideile si gusturile Iui. Mama. bineinteles, era in al noualea cer. Tata, biet profesor de liceu, intimidat si precaut — era vorba de miliarde - nu se impotrivea pe fata. Eu eram de-a dreptul ostil, ca un print mostenitor bizar si indaratnic, care da cu piciorul tronului. Cit sezuse in Bucuresti, unchiul locuise in hotel, dar venea de minca si sta toata ziua la noi. Bineinteles, toata cheltuiala o ducea el. Dar pe mine ma plictisea cumplit. Nu mai sfirsea cu sfaturile practice, teoretice, cu aforismele si apoftegmele lui de viata, parca el, cum i-am spus-o de la obraz, cu asta cistigase banii. Pina la urma a hotarit, cu de la sine putere, sa las literele si sa trec la Politehnica, pe care s-o ispravesc americaneste, in vreo sapte-opt luni, cit mai are el de stat in tara, ca apoi sa ma ia nu-maidecit in Java, la exploatarile lui, unde e nevoie de un inginer-sef de incredere M-am facut foc, am refuzat categoric si exasperat, pina la urma i-am raspuns numai cu obraznicii. Am avut din pricina asta o cearta cu mama, care nc-a tinut suparati pina la plecarea lor. Noroc ca prapadul caldurilor l-a gonit pe exoticul meu unchi la Sinaia, unde a luat cu el si pe ai mei. Si eu am ramas singur, de capul meu, plin numai cu versuri de apocalips. Stam astfel sihastru, in subsolul asudat, in cordiala intelegere cu sobolanii, si nu mincam decit pepeni. Mi-i aducea servitoarea, reci, de la gheata, cu miezul rosu brumat ca de o chiciura, si binecuvintam stepa si arsita care zamislesc astfel de minuni, pepeni verzi. intr-o zi, tocmai cind scriam poemul mistic al tiparului, solie anume trimeasa pentru poet de marea Sargaselor, o claxonare in fata casei, din ce in ce mai lunga, mai insistenta, ma intrerupse. Nu m-am clintit insa. Am asteptat. Larma devenea insa exasperanta. Servitoarea nu iesea Acum claxonul incetase, dar incepu sa sune soneria turbata. Plictisit, am tras o pijama peste adamis-mul meu paradisiac si m-am hotarit sa urc. Un Lincoln-Zcphir splendid stopase la scara si soferul maret imi intinse incruntat un plic. Am vrut sa cobor ca sa-l desfac jos. - Nu, va rog sa dati imediat raspunsul, imi porunci tare omul de sub sapca galonata si livreaua aroganta. Asta ma supara grozav. Am simtit imediat ca am de-a face cu un emisar al unchiului din Java. Ii intorsei spatele si cu aceeasi miscare ii trintii usa in nas, lasindu-l sa astepte. Am citit scrisoarea. Nu ma inselasem: era de la unchiul Miti, care ma chema sa vin numaidecit la Sinaia: murea de dorul meu - cumparase masina pe care o trimetea numai pentru mine, sa ma plimbe in fiecare zi la Brasov si Ia Sibiu. Citeva rinduri adaose de mama imi aminteau si ma rugau sa nu lipsesc: a doua zi era aniversarea zilei de nastere a tatii. O sarbatoare intima, dar de o gingasa si emotionanta solemnitate, ce se desfasura totdeauna numai intre noi trei. Cu o luna inainte, colindam librariile, cautind cartea cea mai jinduita de el, care trebuia legata bibliofilic, cu cifrul lui asezat in anumit loc. Florile, schimbul de imbratisari, prajiturile care-i placusera lui in copilarie, sticla de vin rar, destupata cu pompa, din care gustam fiecare abia cite un deget, prefacindu-ne ca ne place, de toate astea ma lipseam acum din pricina afurisitului de unchi, care se virise intre noi si ne strica cu banii si cu tirania lui viata. Ma apucasem sa scriu un refuz drastic. Era un chip de a ma razbuna Dar din nou imi cazu sub ochi rugamintea mamei si o lista de tirguieli pe care sa le aduc, in frunte cu traditionala sticla de vin. Si m-a induiosat. Dar nu m-am dat batut de tot. Am lasat soferul sa astepte. M-am urcat abia peste o ora. Motaia la volan. L-am chemat si l-am luat de sus. - Tine lista asta si banii, ii poruncii. Cumpara tot ce scrie aici si vino asta-seara la ora sapte. - Am ordin sa va aduc imediat, cerca el sa ma intimideze. - La ora sapte. Si i-am trintit usa-n nas. M-am muncit sa innod firul. M-am caznit sa cad iar in transa. A fost cu neputinta sa mai scriu: tiparul imi scapa printre degete. Unchiul Miti gasise chip si de acolo, de departe, sa ma siciie si sa-mi alunge inspiratia. Cu-vint sa-mi fie si mai nesuferit. Acum lipsit de protectia muzelor, incepusem sa simt apasarea si mizeria Bucurestilor. Nu suferisem toata luna de caldura cit am suferit in dupa-amiaza aceea, asteptind soferul. imi parea aproape rau ca-l expediasem cu atita usuratate. Mi-era teama ca ar putea sa nu mai vie. Atins in susceptibilitatea lui de sluga de casa mare, ar fi putut sa plece inapoi, spunind ca eu am refuzat sa merg. La gindul asta, broboanele de sudoare isi dublau volumul si-mi curgeau cu gidilituri mai ales pe spate, ca niste ginganii care mi-ar alerga pe piele. in sfirsit, de la ora cinci masina se intepeni in strada si astepta supusa, fara larma. imi luasem satisfactia si nu dadusem lectia in vint. Ma gatii si pregatii incet. imi umplui valiza cu hir-tii, carti si manuscrise. Si, nemaiavind ce face, ma invirteam incurcat prin biblioteca, cercetind ce carte as putea sa duc tatii. Si din nou ma prinse paraponul pe unchiul din Java: nici macar cu prilejul acestei atit de scumpe aniversari nu putusem scapa de el. Mi-era ciuda pe tata si mama ca nu s-au gindit sa-l lase acolo si sa vie ei amindoi pentru sarbatoarea noastra Dar daca e sa fie si unchiul intre noi, asta strica jocul conventiei, gindeam. Si de vreme ce se admite un al patrulea, atunci pot si eu sa ma prezint fara cartea de rigoare. La ora sase am urcat in automobil, in loc de cine stie ce editie rara, vreo citiva pepeni uriasi, la picioarele mele. Soferul, de data asta salutindu-ma foarte respectuos, i-a primit cu entuziasm. - Mare bine faceti, conasule, ca ducem lipsa de pepeni la Sinaia. Asta mi-l facu simpatic. il intrebai despre masina, cum a fost cumparata. - A luat-o chilipir domnul Mihail, raspunse el familiar. Domnul Mihail era unchiul meu din Java. Si-mi dadu amanunte cum un jucator la ruleta se decavase si vinduse ieftin unchiului masina cu sofer cu tot. Omul se pricepea sa profite de aproapele sau Pina la Cimpina, cu tot geamul deschis, cu toata viteza nebuna, credeam ca plesnesc de caldura, inchis ca intr-o closcarie artificiala. De la Comarnic, viata a inceput sa iasa din lesinul de pina atunci si vazduhul parca sa se incordeze. Sus la Oratii, aerul s-a schimbat dintr-o data: s-a facut gustos ca niste bucate carora le-ai pus mirodenii si sare. Muntele se inchipuia de o parte si de alta nu de piatra, ci ca de racoare condensata, o inalta racoare verde, crestata pe azurul cerului, prin care fulguiau luminile apusului. Am gasit familia in parc, asteptindu-ma, si am coborit la hotel, unde unchiul avea masa lui cu serviciul special. Eram obosit, posac si indispus. Mincam in sila, ascultind distrat conversatia, cu a carei intretinere isi cheltuia numai unchiul vorbele. Ca de altfel si banii pentru tot ce era de plata. Ne-am ridicat devreme de la masa si am plecat la vila, unde ne asteptau cafelele, bineinteles preparate cu cafea veritabila adusa de unchiul, care a gasit prilej sa ne vorbeasca despre toate felurile cum se prepara cafeaua in lume, la pol, la tropice, la ecuator. Dar, decreta el, cea mai delicioasa e tot cea preparata ca la noi, asa-zisa turceasca. il ascultam si-l analizam a suta oara pe acest detestat unchi din Java. Culesese de pretutindeni si strinsese in el multe lucruri bune: putina morga englezeasca taiata cu o unda de umor, multa dezinvoltura americaneasca, oarecare flegma olandeza, ceva emfaza spaniola, un dram de perfidie, dar si de subtilitate asiatica, un fel de olla potrida, din care se respira mereu izul romanesc, caruia mediul ii dadea ghes sa iasa din ce in ce la iveala. Un fel de mitocanism, alcatuit din naivitate si dintr-un soi de lipsa de ipocrizie, asa cum ti-ai sufleca minecile si ti-ai scuipa in palme - la figurat, bineinteles - care trebuie sa-i fi adus succese in multe imprejurari. Dupa ce s-a sfirsit cu cafeaua bauta afara, pe terasa, s-a ajuns repede iar Ia mine si la viitorul meu. Adica al unchiului din Java, care, dorindu-ma pe mine alaturi de el, tot la sine se gindea. Ne-a spus din nou ca ar fi putut sa se duca pentru aer la Simla, in Himalaia, unde se stringe toata protipendada anglo-indiana, sau in Elvetia, ori in muntii Scotiei, dar preferase Romania numai pentru mine, sa ma ia cu el. I-am raspuns ritos, ca si pina atunci, ca nu-mi parasesc parintii. Mama a ridicat, oftind, ochii catre stelele ce pilpiiau pe cer, tata i-a lasat in jos surizind, si din nou am intarit declaratia ca nu simt vocatie pentru alta indeletnicire decit cea literara. - Adica poezia, facu ironic unchiul. - Poezia si toate celelalte, replicai. - Dar astea nu sint realitate, ridica el glasul. Sinl nori. - Cum nu sint realitate? ma indirjii eu. Te rog ia-l si stringe-l in mina. Poti sa spargi capul cuiva cu el, si-i intinsei volumul meu Stele negre, care, frumos legat, sta pe masa, adus de tata. -Asta chemi tu realitate, se dezgusta unchiul. - Sigur, si chiar dupa conceptia d-tale: mi-a adus citeva sute de mii de lei venit. Unchiul surise lung, facu ochii mici si rautaciosi dupa moda javaneza si ceru alt rind de cafele. - Bine, zise el, recunosc: volumul tau e real la pipait. Dar tot atit de departe de realitate cit e o fata javaneza. - Si ce? o fata din Java, indraznii eu sa spui, rosindu-ma, este mai putin femeie? Nu are si ea de dat si de primit cu trupul si sufletul ei o dragoste? De data asta unchiul se lasa pe spatele fotoliului cu un hohot de ris zgomotos. - Ei, ai mare haz. Pentru asta meriti sa afli indata cita realitate reprezinta versurile tale. Si ceru ingaduinta de la mama sa-mi istoriseasca o intimplare a lui, care crede ca-mi va folosi si mie. Sa nu se supere nimeni daca povestea e putin cam suvelcata, adaose sorbind ultima inghititura de cafea. Soseam intiia oara in Java, unde ma chemau treburi insemnate, puse mai dinainte la cale in marile metropole comerciale ale lumii. Nu eram un naiv. Crucea Sudului lucise de multe ori deasupra mea. Strabatusem de citeva ori de la un capat la altul cele doua Americi si capatasem o experienta cit as fi ocolit pamintul pe jos. Singur New York-ul — acest microcosm — este in stare sa-ti dea lectii de ce e lumea intreaga. Fiecare din mahalalele lui exotice valoreaza cit tara respectiva pe care o reprezinta. Cunoscusem acolo, ca si la San Francisco si pe toata coasta Pacificului, ca la ei acasa, pe negri, pe chinezi, pe japonezi si pe indonezii la care veneam acum si pe care-i manipulasem deja cu acea superioritate pe care ne-o da pielea noastra alba si sufletul nostru negru. Debarcam in Java ca biruitor, un fel de proconsul al cauciucului. Pusesem mina pe cea mai mare intreprindere de cauciuc si gutaperca si, in subsidiar, ma infiltrasem peste tot in comertul cu zahar, piper si scortisoara. Trebuia acum sa ma asez in came si oase pe pamintul si intre oamenii pe care pina atunci ii cirmuiam numai de departe, cu cifre si radiograme. Enormitatea afacerilor ma silise sa lichidez pe toate celelalte risipite in trei continente si sa ma asez acolo. Am debarcat dimineata in portul Bataviei, capitala Javei, care m-a primit cu o mareata sarbatoare de lumini pe cerul exotic, atirnind in el ca imense steaguri desfasurate, cu splendide benti, de la aurul lichid si topazul topit, pina la smaraldul care se amesteca lin cu safirele marii. Subalternii obsecviosi, albi si metisi, cu o droaie de servitori galbeni, s-au urcat pe punte sa ma salute si sa-mi care bagajele. O masina imperiala m-a dus la hotel, pe o autostrada umbrita de copaci imensi, de pe care nu s-a ridicat un fir de praf. Patronul, directorul, intreg personalul mi-au iesit inainte, sa primeasca si sa se ploconeasca in fata unui potentat al insulei fermecate. Mi se pregatise un apartament in latura de nord a cladirii. - E mai ferit de caldura, imi spuse, freeindu-si miinile, directorul. Stiam ca e o minciuna, cu care sint amagiti toti calatorii, ca sa li se stoarca mai multi bani. Caldura la ecuator e aceeasi pretutindeni, in odai, ca si in pivnita Dar primii hatirul, cu un suris de multumire, ca un suveran. Cum eram odihnit, imbaiat de pe vapor, am luat numai micul dejun si am poruncit ca imediat sa plecam la birourile administratiei Am strabatut orasul. Vazusem multe minuni; tropicele imi erau familiare, dar Batavia, cu infatisarea ei nu de oras, ci de codru in care s-au ratacit ici-colo case, vile si pavilioane, ca niste scufite rosii din basme, m-a ineintat. Am calatorit prin inima orasului ca printr-o jungla cu tot soiul de copaci peste care domneau smochinii gigantici, sprijiniti fiecare in zeci de trunchiuri ca niste colonade Palmieri de toate soiurile, cedri uriasi, altemind cu boschete de flori senzationale, de toate formele si culorile, te faceau necontenit sa te crezi intr-un parc fermecat, nu intr-o cetate imbicsita de negot si marfuri. Are sa-ti placa mult, mi se adresa direct unchiul. Acolo natura n-a cedat un pas. Si chiar in oras, cum slabeste o clipa mina omului, o liana, un copac, o feriga uriasa ii ia repede locul. Daca nu ne-am apara, lumea vegetala ne-ar inabusi intr-un singur sezon tropical. Trebuie sa va spun ca pina la vremea amiezei ne-a plouat de vreo trei ori. Si tot de atitea ori cerul s-a inseninat intr-o splendoare de azur din ce in ce mai pur. O furtuna izbucnita pe neasteptate in padurile Javei este cel mai extraordinar concert simfonic, in care cerul, norii cu tobele lor, ploaia, copacii si coamele zbuciumate scot ca din mii de instrumente armonii si ecouri, pe care ascultindu-le, un poet poate scrie poeme nemuritoare. Si, spunind asta, unchiul imi adresa un suris perfid si, intorcind ochii langurosi catre mine, adaose: Stiu ca-ti place muzica si ca urmaresti simfonicele. Acolo te asigur ca nu au sa-ti lipseasca, si inca din acelea colosale, cum numai natura stie sa pregateasca. Dar, rapit de entuziasmul neistovit de atunci, m-am ratacit iar in jungla magica a Bataviei, desi ar trebui sa fiu blazat si satul de ea, si m-am departat de scurta intimplare pe care-mi propusesem sa v-o spun si la care ma intorc. Dupa masa luata in gradina hotelului, alt imens parc exotic, directorul s-a apropiat discret si mi-a spus, intoreindu-si pe dos ochii mierosi ca un codos, ca masa de seara se ia la ora noua si ca in odaia de culcare ma asteapta in pat o fata javaneza, anume pentru mine pregatita. Am tresarit fara voie O fata javaneza? Diseara, in patul meu? N-o cerusem. Nici macar nu avusesem gind pentru asa ceva. Dar daca astfel e obiceiul Si, pina sa protestez sau sa refuz, un fior ma gidila de citcva ori in sus si in jos prin maduva spinarii si ma opri sa raspund. Si unchiul isi dezveli intr-un rinjet sardonic dintii galbeni, privindu-ne pe rind cu ochii lui luciosi de bolnav de friguri. Mama se prefacu ca s-a inecat si tusi in mina. Tata, stinjenit, rosi si pentru mine. Eu, furat cu adevarat de povestea tarimurilor de vis, am ascultat, cu naivitate, inainte. -Am plecat apoi, urma unchiul, cu masina in vechiul oras olandez, fosta capitala a Javei, la citiva kilometri departare, unde aveam magaziile si antrepozitele de marfuri, si spre seara ne-am intors in Noua Batavie. Marturisesc, fara sa vreau, mintea nu mi-a fost tot timpul decit la fata din odaia mea de culcare. Ma intrebam cum are sa fie? Micuta, gingasa si galbena ca o indo-neza? M-ar fi suparat dintii lacuiti cu negru. ii doream albi. Sau are sa fie o creola splendida, amestec de singe spaniol cu olandez si malaez, care da citeodata exemplare unice, cu o carne admirabila, arzuie si insatiabila, in care perfidiile si voluptatile se topesc cum se impreuna petalele orhideelor ca sa zamisleasca o forma monstruos de frumoasa? Si deodata ma palea frica tainica; dar daca o fi cine stie ce stirpiciune? O uritenie? Nu, nu, imi spuneam tot eu. Nu indrazneste directorul sa ma pacaleasca tocmai pe mine. Pina la masa de seara am colindat pe jos citeva alei Era inca lumina intirziata, cu bogatie de nuante, care se rasfringeau pe lumea intreaga. Femei de tot soiul si de toate conditiile treceau agale. Unele aproape goale, cu sinii dezveliti, cu formele pline si unduioase, cu trupul numai ademeniri si viclenii. Ma suparau din cind in cind acele saronguri de rogojina, un fel de jupoane de paie impletite, fuste rigide de rafia in care femeile se vira de la briu in jos. imi venea sa sfisii coviltirele astea, sulurile astea de rogoz in care tainuiau tot ce aveau mai pretios. Comparam in gind fiecare femeie pe care o intilneam cu acea misterioasa fata javaneza care ma astepta ca o mireasa in patul meu de la hotel. Dar sa va scutesc de toate gandurile si nerab-darile mele. Dupa masa m-am urcat in odaia mea. Urcat e o vorba. Acolo cladirile nu sint decit cu parter, din pricina deselor cutremure. Un boy malaez ma conducea si mi-a deschis usa, apoi s-a retras repede. Am patruns emotionat, cu batai de inima si inundat de sudoare. Eram chiar incurcat eu, omul birsit de trei continente. imi explicam de altfel eu insumi starea. Tot timpul pe vapor fusesem cuminte, model de continenta, aproape ascetica. Mi-am compus o figura cu o expresie binevoitoare si oarecum nepasatoare si, inaintind in mijlocul odaii, mi-am aruncat ochii intii de jur imprejur, pe fotolii, jos pe covoare nimic. Am trecut in camera de toaleta, am cercetat baia. Fata javaneza nu era nici acolo. Mi-am adus aminte atunci de vorbele directorului, care-mi spusese ca fata ma asteapta in pat. Sigur ca asa era obiceiul si astfel cere decenta javaneza. Cit sint de mici si delicate aceste creaturi exotice, s-ar putea prea bine sa se fi virit sub cearsaf si sa fi adormit acolo. M-am apropiat tiptil si am ridicat invelisul. Iarasi nimic. Patul gol. O zvicnirc, un protest al intregii mele canii, creier, inima, maduva, toate la un loc, ma facura sa-mi dau seama de cita insemnatate pusesem in aceasta simpla aventura. Tremuram tot, un tremur nervos, nestapinit. Si o furie de proportii dincolo de neinsemnatul incident ma aprinse, isi batuse directorul joc de mine. Asta numai o clipa, caci imediat ma fulgera un gind: dar daca fata, plictisita de asteptare, sau poate speriata de prima ei aventura, o fi fugit acasa? Codosul mi-o recomandase ca noua, proaspata si pregatita inadins pentru mine. Deci inca nestiutoare si spaimintata de ceea ce isi inchipuia ca o asteapta. Si un regret, amestecat cu remuscari, imi aduse in gind o fetita plinsa si despletita, de care m-as fi lipsit bucuros. Dar numaidecit evocai iarasi una din acele splendide femei, invoalte ca o fructa tropicala gata sa se despice, din care intilnisem atitea in oras. Si ma hotarii. Sunai. Malaezul cu chipul de tartacuta intra. Cercai in tot felul sa-l fac sa inteleaga intrebarile melc despre fata javaneza, daca a fost, unde e acum, de ce a plecat N-a fost cu putinta sa ma inteleg cu el. Am coborit atunci eu insumi jos si am chemat pe director, caruia, sub cuvint ca-i cer alte deslusiri, i-am spus foarte detasat, asa, in treacat, ca n-am gasit in camera fata javaneza de care-mi pomenise. -A, cum se poate? se mira el. E acolo, va rog, chiar eu am dus-o. - Atunci a plecat, facui eu cu simplitate. Directorul ma privi uimit. - Cum sa plece? Nu se poate! Cautati-o va rog bine, este in pat. - Am cautat-o si in pat. Nu e, replicai. - Atunci merg eu cu dumneavoastra. in acest timp ma linistisem. Siguranta cu care vorbea directorul, incredintarea ca nu e mistificare imi adusera cumpatul. Intraram in camera. insotitorul merse ingrijat drept la pat si dadu cearsaful de olanda la o parte. - lat-o, domnule! E la locul ei si va asteapta. Si, intoreindu-se satisfacut, imi arata pusa linga perete o perna lunga, un soi de sul zvelt si mladios, imbracat in pinza alba, care se odihnea in patul meu. Am ramas o clipa zapacit - E chiar cea pregatita pentru dumneavoastra, noua si din material cu totul proaspat. Nu a mai folosit-o nimeni, cum se practica in alte hotele. intr-un fulger de intuitie, intelesei totul si frinai tumultul din mine. -A! nu ridicasem cearsaful, ma scuzai eu, si ii multumii surizator. El iesi urindu-mi noapte buna. Ma dumerisem deplin si risei singur de mine. Fata javaneza nu era, cum crezusem, o fata. Era perna, sulul cu care oamenii din Java dorm noaptea in brate si pe care l-au botezat fata javaneza! Din pricina caldurilor tropicale si a sudorilor care te inunda, daca ai sta toata noaptea cu coapsele lipite una de alta si cu bratele linga trup, pielea ti se opareste si se raneste. Cind se adauga complicatii, se ajunge la putrezirea camurilor atacate de secretiile acre si fierbinti ale sudorilor. Ca sa te aperi de aceste neplaceri, iei in brate si-ti incolacesti coapsele in jurul acestui sul, lung cit corpul, facut din ierburi uscate, care te desparte astfel de tine insuti. El suge si-n el trec toate zemurile impure pe care ti le stoarce caldura in tot timpul somnului. Si, in loc de dorita fata din Java in carne si oase, am dormit in brate cu perna care-i purta numele. Asa faci si tu acum Stringi in brate si chemi realitate ceea ce in fapt nu e decit o fata din Java confectionata din vorbe: poezia. Concluzia brutala si directa ca o lovitura strica pentru mine tot farmecul povestirii care ma furase pina atunci. Unchiul baga de seama, dar, tiranic si lipsit de tact, insista mai departe cu morala fabulei. - Am folosit si eu fata din Java, dar cu buna-stiinta ca e un simulacru si ca realitatea este alta. Ba i-am adus tot soiul de imbunatatiri inventate de mine. Am plasmuit-o din alge marine, cu miros racoros de ape. I-am lasat miezul gol si in el am ascuns un ventilator electric. Dar stiam ca string in brate tot o papusa, o iluzie pentru care nu parasesc celelalte femei. Asa si tu, oricit vei inventa ritmuri noi, sau ca vei trece la romanul compact, tot numai cu fata din Java ai de-a face, s-o stii. Nu tagaduiesc, uneori, cind ti se uraste cu realitatea, cind te saturi de carne adevarata, te poti odihni citeva nopti cu perna poeziei intre coapse. Dar asa, toata viata, cum visezi tu! Sinaia rasufla salbateca racoare din toti plaminii ei de codri intunecati. Si ne poftea la culcare. A fost un deliciu sa ma pot inveli si sa dorm in patura infatata. Dar toata noaptea m-a obsedat fata javaneza. M-am visat numai cu ea in brate, cind in chipul volumului meii Stele negre, alungit ca un sul imbracat in piele galbena, cind preschimbata intr-o luxurianta femeie tropicala, din carnea careia ieseau paie si alge care ma intepau. Si m-am desteptat mai obosit si mai indispus decit ma culcasem. A doua zi am parasit vila si am fugit cu primul tren la Bucuresti, in subsolul plin cu versuri si coji de pepeni verzi. |
|||
Pune poezia Fata din Java pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |