| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Fatalita
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| Dupa un tablou al lui N. Constantinescu | |||
|
|
|||
| Nebiruit, cavalerul se intoarce din indelungata cruciada, plin de slava si izbinzi. Trupu-i otelit nu mai simte truda atitor ani de crincena lupta necurmata, nici povara cruntelor arme si zale de fier. Sufletul lui inasprit de singe si omoruri acum zboara mai blind si mai duios decit o turturica spre logodnica ce-l asteapta, de ani intregi stind neclintita Ia fereastra castelului. in trapul saltator al calului - pe drumuri drepte, pe carari cotite, prin paragini si pustiuri - el sileste zi si noapte sa ajunga acolo unde-l asteapta fericirea. Si prin gind isi trece cu mindrie viata-i: primejdiile atitor ani de razboaie, bucuriile atitor biruinte, faima, cinstea si gloria ce-l urmaresc pretutindeni. De zeci de ori a fost abia la un pas de moarte fara scapare si totusi, in clipa din urma, norocul, ca o pavaza, se punea intre el si dusmani si necontenit scapa neatins, biruitor. Neinfrint si trufas, cavalerul se intoarce acum, incarcat de prada bogata, pe care s-o risipeasca la picioarele logodnicei mult dorite, ca un stralucit dar de nunta. Si in trapul calului, pe drumuri streine, cavalerul alearga spre castelul departat - alearga fara de odihna si fara de popas. Si un neastimpar patimas, o dornica nerabdare a inceput sa-l framinte Cu ochii pierduti viseaza Mai are trei zile de cale, numai, si va sosi Deodata calul se poticneste si cade. Minios se ridica ostasul, cu mina pe minerul spadei; pe trupu-i urias zalele suna a moarte. Vai de vrajmasul nesocotit ce-l opreste in cale! Iute ridica obrazarul sa vaza: in fata lui, un tron maret, regesc, umple, inchide tot drumul, ca un munte urias. Implintat de-a curmezisul caii, neclintit ca o stinca de cremene, tronul nu lasa pe nimeni sa treaca, sa se strecoare macar dincolo si sa-si urmeze calea. Pe tron, o femeie sta incremenita, cu ochii inchisi, cu bratele incrucisate. Pare o regina o regina surda si oarba: Fatalitatea! infrint, cavalerul aprig pleaca biruit armele si genunchii - se da invins fara sa cugete macar la impotrivire! Si cu fruntea-n tarina drumului ramine tintuit pentru vecie la picioarele tronului neinduplecat Si cu un gest de sfisietoare deznadejde el risipeste la picioarele nemiloasei regine prada-i bogata - darul logodnicei sale - si toata comoara vietii lui - toata faima, slava si cinstea Si acolo va intepeni d-a-pururi, in colbul drumului, la trei zile departe de telul spre care alerga aprig si setos d-atita vreme. Si departe, in castelul invechit, logodnica-l va astepta mereu, incarcat de prada si izbinda sa vie sa-i dea sarutarea nuptiala. Va astepta necontenit si zadarnic pe cel ursit Fatalitatii. |
|||
Pune poezia Fatalita pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |