| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
File rupte
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| Ion Teslaru. Carti pentru popor („Lamura" nr. 1-2, octombrie-noiembrie 1921) | |||
|
|
|||
| Vreme de mai bine de cincizeci de ani n-a fost casa noua durata in sat ori prin imprejurimi, care sa nu fi fost ridicata de el. Mesterea lemnul ca nimeni altul si pusese Dumnezeu un adevarat dar in miinile lui blagoslovite in care scnsneau si se indoiau trunchiurile de gorun si tufan ca in ale nazdravanului Strimba-Lemne. Se pricepea la toate, cum sint oamenii la tara, dar era neintrecut mai ales la cioplitul si asezatul lemnelor de casa, de la talpa pina la capriori. Si lucra aproape totdeauna singur, fara ajutoare si fara multe scule. intr-o vara ne-a inaltat si noua niste magazii Atunci l-am cunoscut bine si nu l-am mai uitat. Parca-l vaz si acum, legat si voinic, cu parul rotunjit in fata si lasat in plete marunte pe spate, cu o frunte intinsa inseninata mereu de semnul crucii ce-si facea la fiecare masa. Nu l-am pomenit niciodata fara tesla, pe care o purta totdeauna la briu, un briu verde si lat cu care isi incingea mijlocul. Cind se hodinea mai mult, la conacele sorocite, se scotocea in briu alaturi de tesla si in loc de pachetul de tutun, ca altii, scotea o cartulie mica, cu scoarte tot verzi si subtiri, din care cetea, slovenind rar si incet de tot, numai ca pentru el. Eram mic pe atunci, fara nici o grija si treaba si puteam sta toata ziulica linga el si sa ma joc in talasii ce ieseau ca niste cordele albe din gealaul urias. Si acum imi suna in urechi ciocanitul teslei amestecat cu frinturi ratacite din „Epistolia cea cazuta din cer" ori din „Visul Maicii Domnului", iar cel ce il incepe si nu citeste pina la capat si pe care dupa pilda lui le-am purtat si eu pina mai incolo in scoala, ascunse in buzunarul de la pieptul hainei. Si acum vrind sa scriu despre carti pentru popor imi vine staruitor in gind Ion Teslaru, cu tesla lui petrecuta prin briul verde, linga cartulia sfinta. Ce alaturare si imperechere potrivita savirseste acest alcatuitor de lemne cioplite: cartea alaturi de unealta si tot atit de la indemina una ca si alta. Munca miinilor imbinata cu a duhului. Caci si cartea este tot o unealta, a muncii, cu care se poate cistiga hrana sufletului. Si ma gindesc ca nu ar trebui despartite, pentru popor, cartea de viata lui de toate zilele, de munca si de hodina lui. Ar fi de ingrijit ca acestei culturi a poporului sa nu i se dea o infatisare de „lux", de petrecere si pierdere de vreme. El sa nu o socoteasca deloc ca pe ceva legat de o alta viata decit cea pe care o duce el in toate zilele, o gateala numai a duhului, cum te impodobesti duminica, sa iesi la hora. Ci cartea, rindurile din rindurile cartii, sa-l insoteasca si sa-l urmeze oricind si pretutindeni. Aceasta intretasere, aceasta intovarasire a culturii cu viata trebuie sa o urmareasca necurmat Cartea Poporului, oricare ar fi ea, carte sfinta ori de lume, carte de povesti si cintece sau de sfaturi si invataminte. O pilda de ce e in stare sa faca amestecul cartii in toate ceasurile vietii este puterea ce au tras englezii din citirea staruitoare a Bibliei. in tot cursul vietii acestui popor, fie ca a muncit, fie ca s-a razboit, fie ca s-a razvratit, fie ca a pribegit peste tari si mari, il gasesti citind cu arzime Biblia. La el aceasta citire a ajuns o indeletnicire inradacinata, aproape nationala; nu e camin unde capul sa nu adune macar seara toata familia, cu slugile laolalta, ca sa le citeasca cartea sfinta, de unde trag toti puteri adinci pentru luptele vietii. Cu drept cuvint s-a spus ca Anglia a cucerit lumea cu negotul intr-o mina si cu Biblia in cealalta. Caci nu numai mingiiere, ci si puteri adevarate poate aduce omului cartea cea buna, infratita cu sufletul lui. De aceea gindindu-ma la carti pentru popor nu-mi iese din minte cartea unealta din briul mesterului Ion, asezata alaturi de tesla si cu mare grije pastrata. Si cine stie de cite ori bietul om trasese nadejde, puteri si mingiiere, in felul lui, din cartulia prezenta, cu scoarte verzi: cita hrana pentru duhul lui simplu si necajit, pentru ca sa ajunga sa o pastreze cu atita evlavie asa de la in-demina si asa alaturi de cealalta unealta pe care o minuia in fiecare clipa si care ii aducea hrana bietei lui vieti de lemnar. |
|||
Pune poezia File rupte pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |