As vrea sa stiu ce face norodu-ntreg de jivini, Cand pier innametite si ape si pamanturi, Iar tara e, din munte si pana jos in crivini, Batalistea ninsorii si-a celor patru vanturi.
As sta-ndelung de vorba cu ursii din barloguri, Sa-mi spuna cum e iarna la dansii in bungeturi. Cand peste zmeuri suri zapada cade-n stoguri Si zace cat capita pe rugii din mureturi.
Dorm, grasi, in scorburi stupii, ticsiti de miere noua, Miresmele din lume acolo-s stranse cheaguri, In timp ce ei, ca tancii, sug labele-amandoua Si mormaie, saracii, visand ca sug din faguri.
Cum ies acum bursucii, cam naraviti la lene. Cand nu-s croite partii prin grelele omaturi? Cum mai razbat puiendrii si vulpile viclene
Cu cozile ihvoalte, taras ca niste maturi?
De veverita insa chiabura si-nfoiata
In vechea ei scurteica, nu-mi pasa ori ce-ar spune,
Ea fura toata vara si-ascunde la poiata
Iar iarna sta pe vine si sparge-n dinti alune.
Mai mila mi-e de corbii ce spun cui sta sa-i creada Ca-n cuib le crapa oul de gerul bobotezii; De ciutele ce scurma cu unghia-n zapada Si nu gasesc o frunza cu ce sa-si tina iezii.
Gandesc la vierul trupes, cum nu-i ingheata teful Catand cu grohot jirul sub neaua-n cladaraie? Mi-e tare drag coltosul ca nu-si prea strica cheful Ci darj, doar pentr-o ghinda se pune la bataie.
As infrunta cu lupii vifornita cumplita
Pasind, ca niste umbre, insiruiti pe brana
Si n-as lipsi din haita in noaptea sorocita.
Cand Sfantu-Andrei ii cheama sa le imparta hrana.
Mi-ar spune bietii iepuri cum si-amagesc dusmanii, Cum scapa vii din gura potailor calice Si ca dovada multor prigoane si patanii Mi-ar arata chiar pielea julita de alice.
M-as strecura la serpii inteleniti in gauri, La broasca ce se ingroapa de vie ca fachirii Sa prind sfiosul scancet al vietelor din hauri Murind strivit sub alba mutenie a firii.
|