| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Gospodarie
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| 22 februarie 1915, | |||
|
|
|||
| Imi place sa vorbesc cu mosu-meu, un batrin voinic la trup si istet la minte, desi nu prea ne potrivim la pareri. - $i zi asa, nepoate, dupa voi astia firoscosii de acum, boalele nu mai sint de la Dumnezeu - Dar n-au fost de la Dumnezeu niciodata, mosule, ci totdeauna au venit din nepaza, din necuratenie, din fel de fel de naravuri rele cu care ne stricam sanatatea, ca bautura, tutunul - Ba parca spuneai odata de niste lighioi, nu stiu cum Ie zice - E adevarat, mosule: boalele molipsitoare sint pricinuite de niste viermusi nezariti cu ochiul omului si cari se iau de la bolnav la cel sanatos; stii, ca ai apucat destula ciuma si holera in tara. - Bata-le sa le bata de spurcaciuni, zice mosul zimbind cu siretenie; dar de unde le-ati mai scos daca nu se vad cu ochii? -Apoi se vad cu ochian, mosule, care mareste lucrurile - Aha, ochian de alea care arata pete in soare si muste in luna - Degeaba rizi, mosule, intii sa pui ochii sa vezi ce arata si pe urma sa vorbesti. - N-as pune ochii sa-mi platesti! Ca ochii mei, cit sint acuma de batrin, dar nu-i dau pe toate ochianele voastre! - Sa fii sanatos, mosule, nici nu-i nevoie, ca sint ei destui care se uita, spre folosul tuturor, raspunz eu cam otarit. - Ba fara gluma, o drege mosul, cum poti sa vezi, macar cu ochianul, un lucru care nu este? Cind nu este nici o lighioaie pe care s-o vaz eu cu ochii ca da boala, ce-o sa mareasca ochianul? Eu ramii pe ginduri, iar mosul ride pe sub mustati ca m-a infundat. - Bine, zic eu, mosule, hai sa intram in casa sa-ti arat ceva. Batrinul se ia dupa mine, pufuind din lulea; intram amindoi in odaia dinspre miazazi, unde bate soarele. Trag jos perdelele si fac umbra, apoi intreb pe mosu: - Vezi ceva, mosule, in vazduh? -Nimic, nepoate - Dar acum? si dau la o parte un colt de perdea cit sa patrunda o raza de soare. Uite-te bine, ii zic, in raza de soare nu-i nimic? Si in acelasi timp bat cu piciorul in podele, sa se inalte pulberea. Mii si mii de firisoare, nevazute pina atunci, roiesc in cuprinsul razei de soare misunind ca niste vietati. - Nu vaz nimic, zice mosul iar. - Cum, nu vezi asta? si-i mai scutur o carte. - Apoi, asta e colb, amestecat cu fum din luleaua mea. - Ce-o fi, ce n-o fi, e vorba ca il mai vezi in alta parte decit in bataia razei de soare? - E drept ca nu-l mai vaz. -Vrea sa zica, iata un lucru nevazut de ochi cum este firisorul de praf, dar care cind strabate in raza de soare ajunge dintr-odata sa fie vazut. Tot asa si cu viermusii boalelor. - Ce ma tot prostesti tu pe mine, se supara mosul. Asta e colb si fum. Dar viermusii e altceva, ca nu-i cunosc si nu i-am vazut niciodata. - Ba e acelasi lucru, raspund eu. - Ma nepoate, zice mosul, iesind pe usa: ce-mi spui tu cam isi aduce cu ghicitoarea, intr-un virf de plop un iepure schiop, treiera la bob paiele cadeau, boabele s-atirnau Daca ai altceva de spus, bine, daca nu, lasa-ma in pace, ca mi-e lehamite de atita colb si vorba! Dar eu ies dupa el si nu-l slabesc, ca stiu ca e aproape sa-l ramii, cind incepe mosul s-o ia acasa. - De ce fugi? Rogu-te, ce se intimpla cind arunc o bucata de zahar intr-un pahar de apa? Mai se vede zaharul? Mosul vrind-nevrind trebuie sa-mi raspunza: „Nu se mai vede, ca se topeste". - Si fiindca nu se mai vede, fiindca se topeste, inseamna ca zaharul nu mai este acolo, in paharul cu apa? - Ba este, dar s-a topit. - Apoi topirea nu este decit desfacerea zaharului in mii si mii de firisoare, asa de mici incit sint nevazute, imprastiindu-se in apa din pahar. Daca iau o picatura din aceasta apa si o pun la ochian, am sa vad firisoarele de zahar cum vad viermusii in singele ori scuipatul bolnavilor, unde nu-i puteam zari cu ochii Dar mosul nu mai m-asculta, ci se indreapta spre fundul gradinei, pufuind necajit din lulea si mormaind cum are obicei cind vrea s-o sfirseasca: pacat de banii ce i-a cheltuit bietul tat-tu cu tine! |
|||
Pune poezia Gospodarie pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |