Isuse, ca sa te urci la Ierusalim de Florii, Treceai si prin orasul unde eram la scoala. Cum te-asteptau sufletele de copii sa vii, Plangand pe la gazde-n camaruta goala ! • Tu ne mantuiai si ne trimitea! iar la parinti, Cu brisci si carute pornindu-ne acasa Sub soarele cu luciri fierbinti Pe drumuri domoale de plasa. Si ajungeam la cuiburile noastre prin sate inaintea randunelelor intarziate. Amurgurile isi ardeau in cer rasina Prin nori intruchipand rastigniri si vedenii. Clopotele mahnite inmormantau lumina Si lin o coborau amestecand-o-n denii. Toata saptamana ti-o inchinam numai tie Si patimilor tale minunate, Dar batea in noi, ascuns, tainica bucurie
Ca toate sunt un joc maret si tu le birui pe toate. Joi porneam in cete la padure S-adunam caltunasi si viorele, Umpleam de chiot si cantec dealurile sure, Uitand ca esti mort si c-o sa te impodobim cu ele : Zaceau pe sfanta masa biete flori vinete, inca infrigurate, Si printre ele lucea, vie, zugravita pe icoana, Rosia floare a coastei tale insangerate Si stropii de sange picurati din coroana. Dar daca zarzarii erau infloriti, faceam jaf, Si te-nabuseam sub troiene de cununite Pe tine si pe tot alaiul de pe sfantul epitaf, Iosif, Nicodim, mironosite Si Maica Domnului cu mahrama pe cosite. Vineri te prohodeam apoi de-a bine.
Biserica era o slava de fum si para,
Vadanele boceau toti mortii pe-afara,
Mama ma strangea la piept cu suspine
Si muream si noi toti cu tine
Pana ce duminica inviam iara :
Tu ca sa te urci la cer si sa te schimbi la fata,
Noi sa ne-ntoarcem jinduiti la viata,
La oua, la miel, la cozonaci
Si la scranciobul aninat intre copaci.
Mangaietorule incununat de spini, Oricate amaraciuni am inghitit pe cale, Mi-s inca stupii sufletului plini De toata mierea amintirii tale.
|