Inchis adanc in fundul sipetului tacut, Laptos ca o-mpietrita broboana de colastra, Pe-ngusta perinita de catifea albastra Tanjea margaritarul de-un dor necunoscut.
De-o boala nestiuta zacea, captivul, ros. O racila ascunsa il imbacsea cu ceata Si-l pistruia cu pete subtiri, ca o albeata Pe ochiu-i fara ape si tot mai somnoros.
Batranul Gad, zaraful, plangand cu dinadins Isi cerceta comoara cea dezmierdata zilnic, Pe cand margaritarul din ce in ce mai silnic Mocnea ca o lumina ce-aproape e de stins.
Si astfel nestematul se ofilea-n sipet Si lancezea-n nestire, invaluit in scama. Dar numeni nu putuse o clipa sa-si dea seama Ce taina dureroasa il mistuie incet.
Zadarnic o fecioara cu sufletul pagan
L-a aninat pe sanii-i balani si tari ca piatra :
El, ce traise-n vremuri pe piept la Cleopatra, Zacea posac si rece acum, ca un batran.
Ingalbenit pe-alocuri, sfaramicios, avar Lasa sa se strevada o zare tot mai slaba Si-si obojea launtrul si inima bolnava Cu-o pojghita zbarcita si tulbure de var.
Se inchidea in sine osos si aburit Ca floarea vie smulsa din umeda gradina. Nemaiavand adancul cu seva lui marina, Crapa, pierzandu-si lustrul, uscat si jupuit
Murea margaritarul cu stingeri si alean,
Secat de-un dor napraznic si fara alinare,
Si-n lunga-i agonie visa departe-n mare
Un cuib de scoici batute pe-o creanga de margean.
|