Venise primavara si sterpele gorgane Cu tort cu flori alese isi peticeau chilimul Si doldora de marfuri, de bani si caravane Se pregatea de Paste intreg Ierusalimul.
Pe ulite un zbieret de miei fara-ncetare Si aburi calzi de azimi veneau din curti vecine; Copii, fugiti din joaca, cereau, scancind, mancare Si s-agatau de poala grabitei gospodine.
Isus, din foisorul cu sita inverzita
Privea desarta cazna si robotul zadarnic
O sila uriasa si-o mila nesfarsita,
Ca umbra si lumina, luptau in el amarnic.
Chesat si aprig Iuda se tanguia la poarta Oprind din drum casapii cu mieii de vanzare; Ioan pleca la apa cu vasele de toarta, Iar
Petre-si da cutitul pe gresii si amnare.
Cu multa greutate gasira precupetul
Ce s-a-nvoit sa intre cu mielul in ograda
Si dup-o grea tocmeala, pesin platindu-i pretul,
L-au insfacat si veseli i l-au adus sa-l vada.
Era un miel molatic cu latele plavite, Mirositor a lapte - si-l toropise somnul, Cu fruntea cucuiata de doua mici cornite, Si presimtind scaparea, a behait spre Domnul.
Atunci duios si pasnic, ca un pastor din munte, Isus il lua in brate cu-adanca sfasiere, il saruta cu sete pe bot, pe ochi si frunte, Apoi intoarse capul si-l dete spre junghiere.
Cu maneci suflecate voiosi il apucara, ii scoasera cordeaua, smulgandu-i clopotelul. Doar Iuda-ntepenise, holbat, nauc pe scara Privind sarutul tainic ce osandise mielul.
|