| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Prin munti
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| („Buletinul Societatii Academice de Turism Romania", ianuarie 1931. pp. 5-12) | |||
|
|
|||
| Nicaieri turistul nu-si merita mai bine numele decit atunci cind urca pe drumuri de munte. Este imensa deosebirea intre un drum la mare si unul pe munte. La mare esti necontenit pasiv, lipsit de initiativa. De la tarm au de pe bord privesti jindios talazurile fara sa ai vreodata putinta sa calci liber unde vrei. Pe cind muntele cere in adevar jertfe, dar iti da in schimb multumiri fara seaman. Piscul cel mai primejdios cu pregatiri, cu indrazneala se lasa biruit. Toate instinctele de barbatie sint atitate in noi de muntele ce ne cheama, atitate ca de orice tinta inalta care trebuie ajunsa. Pe linga ca este unul dintre cele mai reale sporturi, care dezvolta si intareste armonic tot corpul, membre, plamini, inima, ochi, sistemul nervos, turismul in munte este si o lectie psihologica de rabdare, de indurare, de initiativa, de raspundere care echivaleaza cu o proba de grea incercare personala. O lectie de chibzuiala si socoteala. Vointa trebuie inarmata cu toate pregatirile experientii. O prevedere a tot ocrotitoare trebuie sa organizeze totul dupa un plan bine stabilit. Muntele nu primeste pe cei nedestoinici, pe cei lasi, nu cruta pe cei usurateci! Bineinteles nu vorbim de mici plimbari. Ci prin turism la munte intelegem acea voiniceasca osteneala de citeva zile pe o poteca abia slomnita in cremenea unui munte, un efort adevarat si fizic si moral de zi si noapte, fara alta rasplata decit biruinta asupra ta insuti, satisfactia ca nu te-ai dat inapoi de la greutati si primejdii. Prin urmare mergem. Dar inainte de asta sa ne alegem care si citi putem merge? Nu e jucarie un drum continuu de si chiar ore, cu urcusuri si coborisuri grele, pe-linga prapastia ametitoare! Sa stea deci pe loc toti bolnavii de inima, toti bolnavii de piept si copiii prea mici. incolo, ceilalti pot urca muntele, chiar si fetele delicate, tinerii debili. Astfel ne alegem tovarasii pe care ii pregatim si sufleteste pe linga ca-i echipam cu tot ce trebuie unui turist pe munte. Nu este o tarasconada nici batul cu fier in virf, nici bocancul cu tinte, nici aparatoarea de soare. La munte nici un amanunt nu trebuie neglijat, nici un lucru uitat. Aici nu stai pe o plaja, ca la mare, privind cum vin departarile spre tine, aici mergi, sui, te incordezi si lupti. O gheata defecta este o suferinta pina la martiriu pentru tine si o pricina de insucces pentru intreaga tovarasie. Deci totul, de Ia ciorap si bocanc, pina la haine calduroase pentru petrecut noaptea in pragul de munte, mantale de ploaie, totul trebuie ales, pregatit, incercat Proviziile de gura de asemenea trebuie sa fie cu grija alese. Hrana sobra, usoara si concentrata sub volum mic, cafea si ceaiuri in termosuri, ciocolata stimulanta la drum. Zahar crutator de osteneala, fructe, oua fierte, carne rece. Cit mai putine conserve si saraturi care pricinuiesc sete. Deloc coniac sau alte alcooluri tari. La drum lung si greu, nici chiar vin. Apa insa din belsug, daca stim ca in drum nu se intilnesc izvoare. De altfel muntii nostri incep a fi semanati ici, colo cu case de adapost si cantine, incit etapele se pot alcatui asa ca macar la sfarsitul zilei sa ne odihnim intr-un adapost omenesc. Cine duce bagajele? E foarte important ca turistul sa fie cit mai neimpovarat, cit mai liber. E destul de greu propriul nostru trup, dar inca un sac in spate. De aceea, daca se poate, incarcam bagajele pe un cal, sau luam citiva oameni calauza, din satele de unde incepem urcusul. Si acum incotro pornim? Facem masivul Negoiului? Cu lacul Balan, lacul Coltul, urcind pe la Porumbacu in Transilvania si coborind pe la Cumpana pe valea Argesului? Ne trebuiesc cel putin zile. Sau facem valea Jiului, cu masivul Paringului, cu Petrosanii si apoi cu ascensiunile pe Retezati? Mai bine alegem un drum nu atit lesnicios, cit mai apropiat: facem Bucegii, trecind peste Omul, pina la pestera Ialomitii si inapoi peste Caraiman. Cale de zile, care concentreaza in ea toate greutatile si da toate incintarile unui adevarat drum in munti. Culcati-va devreme ca miine dimineata pornim, la orele , din Gara de Nord. La orele / sintem in Bucegi. Planul e sa suim peste Diham, pe poteca Take Ionescu, prin valea Malaestilor. Ajunsi in Busteni, luam o masina de piata care cu - lei ne duce cit de multi pina la picioarele Dinamului, drum de - kilometri; astfel mai cistigam din timp si scutim din osteneala. Despre calauza, nu e nevoie decit daca tinem sa luam un cal pentru purtatul bagajelor. Daca nu luam masina, ci mergem pe jos, un drum minunat, neted ca in palma, duce din satul Busteni, pe linga hotel Palace de-a lungul caii Cerbului, pina la poalele Dinamului intr-o ora si jumatate. Apa Cerbului ne intimpina de la inceput si ne insoteste tot timpul, rece, limpede si repede ca o solie a muntelui. Semne conventionale, o varga rosie intre doua albe, ne calauzesc la tot pasul. Dupa citeva sute de metri drumul coteste urmind arcul de piatra al Buce-gilor si panorama se schimba. Costila se arata in toata maretia ei fioroasa, un monstru apocaliptic imbracat intr-o piele groasa de piatra jupuita ce face cute si schiaburi adinci. intre Costila si Crestele Cerbului se deschide Valea Cerbului,"pe stinga, pe unde am putea urca sus la Omul in ceasuri, dar noi mergem inainte, cu imensul arc de piatra al Bucegilor in spate. Iata Valea Mieilor, Valea Malinului scobite in peretele Costilei, aproape impracticabile. Acei ce le-au urcat se numara pe degete. Ajuns la poalele Dinamului, nu-ti vine sa crezi ca e munte globul acesta verde, cu cocoasa plina de paduri. Dar incepe sa-l urci si ai sa-mi spui de sanatate. Noroc ca mergem la adapostul padurilor de fagi cu umbra racoritoare si ca intilnim izvoare cu apa ca gheata. Dupa un drum de ceas, adica pe la , iesim intr-o poiana de vis de unde privelistea in stinga pe Bucegi s-a imbogatit cu Dintii Morarului care fierastruiesc cerul si cu spinarea Bucsoiului. De aici drumul e mai oblu si ne scoate curind in poiana dintre Diham si Capatina Porcului, la poteca Take Ionescu. E un loc fara seaman, o evocare din povesti. Daca ne mai ostenim putin si luam la dreapta, pe vechiul drum graniceresc, urcam tapsanul Dinamului in virf cu vechea piatra de hotar si cu o priveliste grandioasa asupra Transilvaniei. Coborim inapoi in poteca ce o coteste la stinga si pe un drum lin pe sub stresini de padure de-a lungul colanului urias al Bucegilor luam drumul Malaestilor, pe la Stina Rosie, calauziti necontenit de semne. Poteca de curind reparata, urca nu prea greu, coteste necontenit, intra in vai, se adinceste, iese iar deasupra, cind prin paduri, cind prin goluri, tot timpul de-a lungul cotului de piatra al muntilor de poalele carora e aparata. Ne urmaresc fara intrerupere fantasticele aratari: cind perete drept de piatra, al caror crestet nu-l vezi, oricit ai ridica ochii, alunecos ca sticla, de unde numele de seninari, cind uriase turnuri crenelate, de stincarie cladita in cetate, cind naruiri colosale de zidarie ciclopeana in dreapta. in acelasi timp, sesul Ardealului isi desfasoara matasea cimpurilor invargate cu ape. Iata in fund, albastru posomoriti muntii Oltului. Aici aproape, pe o colina ripoasa, cetatea Risnovului, s-o iei in palma. Postavarul cu spinarea de mistret tine calea sa nu se vada Brasovul pitulat inapoia lui. Printre el si muntele Pietricica privirile scapa intr-un ses galben fara fund, zburind peste cele sate. in mijloc. Tara Birsei, cu toate orasele si satele ei, sclipeste ca un miraj, prin tremurarea zarilor incetate de pul-verea luminii de amiaza. Drept in inima imensei viziuni, magura Codlei inseamna un punct de sprijin pentru ochiul ametit de aceasta fantastica fuga de pamint. Ne aflam chiar sub Bucsoiul. De aici, insemnata cu alte culori, o poteca se desparte spre stinga si incepe sa urce spinarea Buc-soiului celui neprimitor si neprietenos. E un drum prea anevoios pentru noi, desi duce de-a dreptul la Omul. Noi o luam inainte, mereu pe sub stresinile de piatra ale muntilor, incins peste briu de poteca, si cam spre seara ajungem in Valea Malaestilor, vale larga, paduroasa, cu vederi noi spre Transilvania de miazazi, pina acum ascunsa. Cararea intra de-a binele spre stinga, in inima vaii pe care-o urca spre virf, o poteca mai domestica, batuta de copitele marunte si despicate ale miilor de oi ce se perinda la pascut. Auzi haisi de ciobani, asculti usurat sunete de talangi si te simti fara sa vrei mai asigurat, desi nu-ti era nici o frica. Dar cunosti ca urci pe tarimuri mai omenesti, nu ca pina acum, pe tarimul cellalt. Curind ajungem Ia Casa de adapost unde ne ospatam si minem peste noapte. Mai ratacim putin pina innopteaza si obositi de drum, uluiti de priveliste, ametiti de aerul tare, adormim somn adinc pe salteaua tare ca lemnul. A doua zi de dimineata pomim spre Omul. Cu cit urcam, cu atit maretia se desfasoara pina la uitare de sine. Te simti strivit. in sfirsit muntele isi dezvaluie taina. Sintem pe piscul socotit pina mai deunazi cel mai inalt din Carpatii nostri, la m. inaltime. Cu o singura rasucire in loc cuprinzi o imensa roata din fata pamintului. Deoparte Ardealul intreg pina in fundurile misterioase ale Muntilor Apuseni si Tisa. De cealalta, cimpia Munteniei si a Moldovei pina in apele Dunarii pe care o ghicesti ascunsa in tulbureala zarii. intr-o latura toti muntii cei mari ai Argesului, cu masivul trupes al Negoiului, mergind lant spre apus si dindu-si mina cu muntii Olteniei pina ce se pierd dincolo de Serbia. Pe cealalta latura muntii Buzaului, Tigaile Giurgea spre Ceahlau si Bucovina. Ca dintr-un pivot cu o singura invirtitura misti si rulezi grandiosul film al Rominiei Mari, aievea asa cum a iesit din atelierele Creatorului. Toata suferinta fizica a ostenelii este uitata. Rasplata neasteptat de dumnezeiasca covirseste cu mult pretul oboselilor. Lipsesc cuvintele si imaginile spre a inchega impresiile supra firesti ce ai acolo sus. Cerul nu este cerul nostru de jos, clopotul de azur, cortul albastru cu care ne-au obisnuit poetii. Cerul e un han de un albastru salbatic, o alta prapastie necuprinsa, neincaput in ochi. Numai acolo unde o cladarie de nori, ca un alt sir de munti, il escaladeaza poti sa-l marginesti si sa-l fixezi. Alti nori calatoresc prin vazduh, insa jos, sub mine, si urmele lor negre aluneca peste tinuturi ca niste pasari gigantice. Dar ce se lasa colo sub noi, pe muntele Papusa? E o furtuna pe care o privim de sus. Bubuiturile ajung slabe, se urca la noi ca din o pestera. Pe aripile vinete ale norului lucesc uneori pene de fulgere. Pasarea cu trasnete in plisc se lasa tot mai la vale si ajunsa in cimpie se preface in ploaie mare, pe care o vezi cum calatoreste — o trimba sura, hasurind zarea. Si in curind totul s-a sters. Abia un scul din lava norilor mai intirzie. Noi aici sintem deasupra furtunilor, mai presus de nori, peste care calcam uneori. Aici putem ramine citeva ceasuri. La casuta din virful Omului gasim de-ale mincarii. Stam si sub ochii nostri o data cu clipa se schimba si lumina. Nuantele se perindeaza infinite. Muntii ca un ocean cu talazuri incremenite au ca si marea o viata pe care le-o da lumina ceas cu ceas. De unde erau sinilii, acum spre seara se catifeleaza cu violet episcopal, apoi cu brumariu, trecind prin toata gama intinsa de la trandafiriu la negru. Departe, ei se topesc si se amesteca in verdele de apa al cerului. Dar trebuie sa pornim daca nu sint locuri de dormit in casa, desi ar fi minunat sa asteptam rasaritul soarelui pe Omul. Coborim pe ciudatul Munte al Obirsiei, ocolind pilnia uriasa a vaii Cerbului, cladita la gura in gigantic amfiteatru cu staluri de stinci, si o luam in partea opusa Prahovei, dind in valea cea frumoasa a lalomitei. inapoia noastra ramin numai naruiri de schele uriase, incalecari de virfuri jupuite, turle sprijinite pe vint, stinci aninate parca de cer, tinindu-se acolo printr-o minune de echilibru. Ne insoteste vuietul alergator al apelor lalomitei pe la obirsia careia trecem. Privim astfel leaganul viu al muntelui sau si o data cu noaptea sosim la hanul Drumetilor din poiana Cocorii, unde mincam si ne odihnim ciolanele pe paturi bune si la adapost. A treia zi, cind deschidem ochii ne trezim pe o gura de rai ca in balade. De jur imprejur, creste de munti stincosi strajuiesc valea taiata de apa. Pestera e dincolo de piriu. Trecem s-o vizitam. Aici alte minuni. O gura cu gitlej afund se deschide in malul prapstios, parca e gitlejul pamintu-lui, de unde ies vuiete surde, o data cu apele tisnite din intuneric. Chiar inainte de ora trebuie insa sa plecam. Cine vrea se lasa in jos spre cheile Tatarului si BolbocLNoi vom urca valea inapoi, de data asta peste Babele, ca sa mergem la crucea Caraimanului. In citeva ceasuri sintem iarasi sus pe saua Bucegilor, vecini cu cerul. Urcusul e greu si in piept, dar batrinele babe sint vrednice de vazut. Pietre sure, cit casa, asezate in picioare, taiate de vinturi si fatuite de ploi in chip de mese colosale. Pe toata intinderea asta dintre Babe, Caraiman si Omul pluteste un suflu de mare legenda. Aici se zice ca erau altarele cele mai sacre ale stramosilor nostri traci. Aici urcau ei in mari alaiuri, la zilele sfinte, ca sa aduca jertfa zeilor autohtoni, ale caror simulacre s-ar gasi azi in stincele ciudate cu infatisari de chipuri colosale. Aici ar fi fost leaganul vechei religii dorice, imparatia batrinului Zeu Saturn, al carui chip cioplit ar fi stinca de pe Omul, distrusa barbar de dinamita. Pe masa uriasa a Babelor a curs de multe ori singele omenesc al jertfelor ce trebuiau sa duca zeilor vesti de la paminteni. De departe, toate aceste stinci au infatisari de idoli si par simulacrele marilor divinitati ce au stapinit vremile pelasge si trace. Pina si azi s-a pastrat obiceiul acestor memorii ale pelerinarii. in adevar, de Sf. Marie tot acest platou plin de amintiri preistorice este plin de lume, oameni simpli din popor, veniti de peste tot, din valea Prahovei, din a lalomitei, din a Moeciului, din a Birsei la Crucea Caraimanului, purtata parca de vagi indemnuri ancestrale. De pe platou coborim in valea lepei si de aici, cotind la stinga pe o carare scobita in peretele de stinca al Caraimanului, iesim prin spartura lui la Cruce. Iat-o - e imensa, metri inaltime si de la ea privelistea e unica. Busteni, Azuga, Sinaia, Predeal par jucarii zvirlite intr-o prapastie albastra. Dar trebuie sa iesim inapoi sus pe platou inainte de sfintitul luminii si luam drumul indarat iesind iar in cararea ce duce jos la Busteni pe valea Iepei. Daca am vrea am cobori chiar de aici. Dar ne-am hotarit sa vedem o noapte cu luna pe Ca-raiman. De catre Zamora iese luna plina si incet, incet plaiul muntelui se poleieste cu aur subtire de luna. Iar valea Prahovei scinteie de lumini electrice. Dar noi aici sus umblam ca niste lunateci, pe acoperisul pamintului. Alunecam pe schiaburile de piatra ale muntilor. Ne miscam tacuti intr-o halucinanta atmosfera de dincolo de vremi si lume - in noaptea fantastica de vara, invaluita de luna. Iarba tare si groasa e inmuiata de roua, vazduhul inmuiat de lumina potolita rece si umeda. Muntele tace cu maretie. Noi ne stergem pe fata pamintului, cu umbrele lungi tirindu-se dupa noi. E o poezie salbatica si ciudata, ne mai simtita. Ajunsi la casuta Sil ne luam drumul pe platou, care duce la Sinaia peste Piatra Arsa sau coborim pe ea drept in Bordei. Cu faclele aprinse, dar cu paza sa nu dam foc padurilor, incepem coborisul pe zigzagul potecii stre-juite de funicular si cind pe sub padure, cind prin luminisuri si goluri, ajungem dupa ceasuri in sat. Lumea s-a culcat. Rari privighetori ne-au zarit inca de sus si ne-au urmarit cum ne lasam cu faclele, ca niste luceferi coboritori pe pamint. Dormim intr-unui din hoteluri si a doua zi de dimineata sintem inapoi la Bucuresti dupa zile de turism in munti. |
|||
Pune poezia Prin munti pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |